Meniu Închide

Afară din bula mea. Realitatea mă pocnește uneori în cap

La cinematograf, un băiețel de vreo șase anișori își varsă jumate din punga de popcorn pe jos, în încercarea de a-și pune ochelarii 3D. Într-o fracțiune de secundă, se trezește cu o scatoalcă grea după ceafă, de la mama aflată în stânga lui. Eu înlemnesc. Noroc că în sală e întuneric. Până să mă dumiresc, mama cu pricina mă apostrofează că ridic rândul (erau încă reclame, eu tocmai intram, fusesem la baie).

Te dau la bărbatul de afară care adună copiii obraznici

La cofetărie, tot un băiețel, de vreo cinci ani, nu stă locului, în concepția mamei. De fapt, bietul copil nu stă smirnă, bătut în cuie lângă femeie până comandă ea dulcegăriile, ci se mișcă la maximum un metru de ea. După vreo cinci avertizări urlate, apogeul este “Vezi bărbatul ăla de afară? Să știi că ia copii, îi fură și îi duce departe. Stai cuminte lângă mine, dacă vrei să nu te dau la el!”

E frumos, nu? Și bine bătut

Pe holul de așteptare la medic, o familie cu doi copii, fetiță și băiat, cam 6 și 3 ani. Copiii se ciondănesc, nu în limite ieșite din comun. Mama îl ceartă constant pe băiețel,îi spune să tacă, să stea locului, îl amenință. La un moment dat, scoate telefonul și i-l pune în mână. Se face liniște. Între timp, mama intră la doctor (era doctorul ginecolog cu care născuse) și când iese, îl trage pe ăsta micu de glugă, efectiv îl ia pe sus și îl plantează în fața doctoriței. Ia uitați-vă doamnă la el, ce ziceți, e frumos, nu?

La o aniversare de copii. Sosește mâncarea. Doi din copiii de la masă nu își iau ochii din tabletă/telefon nici măcar când mănâncă. Nu rabd și  îl rog pe cel care era mai aproape de mine să lase jocul măcar atunci când mănâncă. Reacționează și lasă obiectul, până dispar eu din peisaj. Părinții vorbesc liniștiți în camera alăturată, dotată cu geam înspre sala în care stau copiii.

Ești depresiv? Mai du-te și tu la biserică și fă un copil!

Pe un grup controversat de pe Facebook, un băiat de 23 de ani spune că s-a săturat de viață, nu mai găsește motive pentru a trăi și se gândește tot mai des la sinucidere. Este îndemnat să nu mai ia etnobotanice, să citească nu știu ce canoane și să facă un copil.

Un băiețel de maximum doi ani merge voios în fața bunicului. În mâna stângă ține o sticlă de Fanta, în dreapta o pungă de pufuleți.

Un copil netrecut încă de vârsta bebelușiei este țintuit într-un scaun de masă la un fast food cu nume din trei litere și mama îi îndeasă pe gură fâșiuțe de carne. Pui prăjit, picant, de care eu nu mă pot atinge, că mi se face rău.

Aflu din comentariile de pe blog că Frumoasa și Bestia este instigare la zoofilie și că întreaga industrie Disney susține Illuminati și caută să pervertească mințile copiilor.

Asta se întâmplă frecvent când scot capul din bula mea și dau cu nasul de realitate

Atunci îmi dau seama că procesele de conștiință pe care mi le fac că nu sunt o mamă bună, că mai țip uneori la copil, că nu reușesc să rămân calmă la teme, că nu petrec destul timp cu ea, știți și voi, sunt false.

Când ies din bula mea, pe de o parte îmi vine să plâng cu ochii la realitate, pe de altă parte îmi vine să mă pup non-stop.

La voi cum arată lumea în afara bulei?

Citește și

Nu vă mai mințiți copiii!

Sistemul e bolnav, dar oamenii îl trimit la Morgă

Du-te în pi…da mă-tii și pune-ți produsele. România 2017

Taximetria e despre șmecherie. Lăsată în stradă la 3 dimineața

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Pixabay

 

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii

Related Posts

4 Comments

  1. Andreea-Carmen

    Cam așa văd și eu lucrurile…Nici nu știu cum e mai bine, să rămân în bula mea, sau să scot capul…Nu știu dacă putem schimba noi mentalitățile înțepenite, dar poate copiii noștri crescuți puțin altfel, vor reuși. Măcar să sperăm…

  2. Melinda

    Mă urc în autobuz, e aglomerat și nu găsesc loc, așa că mă țin undeva la mijloc de o bară. Văd în fața mea doi copii, un băiat în jur de 10-11 ani și o fetiță de 6-7. Sunt frați, sunt săraci și sunt singuri, stând și ei în picioare. Mă uit la băiețel, cu ce grijă o ocrotește pe fetiță ca să nu i se întâmple nimic, iar cum se uită în jur văd în ochii lui bunătate. Și frică. Și mă gândesc, acest băiat bun și iubitor, și aceea fetiță speriată și ea, ce viitor au în față? În ce condiții trăiesc, în ce condiții cresc, cu ce părinți cresc, ce educație primesc, ce șanse au la o viață frumoasă? … Viața e nedreaptă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.