Meniu Închide

Am un copil care iubește să cânte. Ce e de făcut?

La 8 luni își dirija bunica și străbunica și le indica pe rând, cu mânuța, când să cânte una și să tacă cealaltă și viceversa. La 2 ani și jumătate intona perfect “Podul de piatră” și “Mulți ani trăiască”, iar majoritatea conversațiilor ei se desfășurau pe ton muzical. Acum, la 9 ani jumate, Ana cântă deja de peste patru ani,  joacă în Sunetul Muzicii la Opera Comică pentru Copii și are acasă un raft întreg de trofee și un sertar de diplome. Dincolo de ele, are în inimă pasiunea pentru muzică, dans și actorie. Și-a conturat deja personalitatea muzicală și traiectoria: musical și jazz.  Oamenii care știu ce face Ana și care ne văd mai tot timpul implicați și preocupați de programul și activitățile ei muzicale, mă întreabă ce să facă dacă au un copil care iubește să cânte și e pasionat de muzică.

Eu pot să spun doar ce am făcut noi. La alții poate funcționa sau nu, dar merită o încercare, nu?

Am un copil care iubește să cânte. Ce pot să fac?

În primul rând, să îl încurajezi. Să îl expui la mai multe genuri de muzică de mic, să îl duci la concerte, să îl pui pe el să aleagă. Recunosc că noi nu am expus-o pe Ana la muzică prea comercială, am zis că o să se ocupe de asta anturajul, dar în rest a ascultat muzică clasică din prima zi de viață, apoi repertoriul de muzică pentru copii, rock cu taică-su, jazz cu bunica și muzica din filmele Disney, pe care ar asculta-o din trezire până-n culcare.

E important să nu te grăbești

Deși în cazul Anei talentul era evident, am așteptat până la 5 ani  și ceva să o ducem să cânte în mod organizat. Nu cred în copiii minune, exploatați la maximum la vârste mici, care apoi se ard rapid și când ar trebui să atingă apogeul nu mai au resurse. Avem în jur exemple cu duiumul.

Cere părerea unui specialist

E clar că nu o să îi decizi “cariera” de la 5 ani și nici nu e treaba ta să faci asta, dar e bine să ai părerea unui specialist, care să îți spună dacă copilul are talent real și cam cât poate compensa prin muncă și evoluție. Asta ca să scutești niște așteptări nerealiste. Partea mai complicată este că aproape nimeni nu îți va spune adevărul pe șleau, pentru că toți profesorii de canto vor să câștige elevi, dar dacă ești tu onest de la început și ai noroc și de cineva cu multă coloană vertebrală, s-ar putea să obții măcar o evaluare realistă.

Alege un grup de copii

Chiar dacă urmează și ore de canto, este foarte bine pentru un copil să aibă și experiența cântatului în grup, a spectacolelor, a atmosferei de la repetițiile colective. În plus, poate lega și prietenii și este expus mai multor tipuri de situații. Poți alege grupul în funcție de proximitate, de costuri sau de preferințele copilului. O perioadă de testare, în care să vezi dacă îi place și se acomodează poate fi de ajutor.

Alege cu grijă profesorul de canto

Oferta pe piață este uriașă, dar nu toți profesorii au cunoștințele și mai ales etica necesare să lucreze cu un copil. Aparatul vocal este sensibil, mai ales la un organism în creștere și forțarea lui poate avea consecințe grave. Pe românește, copilul să nu mai poată cânta niciodată, decât eventual singur sub duș.

Există profesori care lucrează fără încălzire (vocalize), care nu întorc copilul atunci când greșește, nu îl corectează atunci când cântă fals, dar  și cei care uniformizează copiii, fără să le respecte individualitatea și amprenta personală. Sunt copii care atunci când cântă nu pot fi recunoscuți între ei, dar sigur se știe cu cine lucrează. Eu cred că fiecare om e unic și ar trebui să respectăm asta de la vârste mici.

Din câte știu, prețul unei ore de canto este, în medie 80-100 de lei, în funcție de profesor, dar, după cum spuneam, prețul nu este singurul aspect la care să te uiți.

Păstrează copilăria și inocența fiecărei vârste

Este un trend acum, în care copiii de 6-7 ani cântă ca cei de 12-14, iar cei de la 8 în sus precum adulții. Părinții văd la TV,la showuri de talente sau prin concursuri, cer profesorilor, copiii aud la radio și vor să reproducă, profesorii vor să răspundă cerințelor și au nevoie și de recunoaștere.

Astfel, repertoriul adecvat vârstei e adesea uitat și copiii ajung să ardă etape și să se maturizeze mult prea rapid. În loc de cântece vesele, frumoase, despre lumea copilăriei  ajungem să auzim din gura unor copii declarații de iubire, drame și întrebări existențiale. Echilibrul ar trebui să plece de la toate “taberele” și părinții ar trebui să fie primii care să-l ceară.

În strânsă legătură cu repertoriul este și vestimentația, care de multe ori este nepotrivită pentru copii și atitudinea – mult prea multă seriozitate și dramă, mișcări lascive și altele asemenea.

Nu te grăbi! Lasă muzica să fie o pasiune

Mulți părinți cad în capcana nerăbdării. Își doresc să vadă rapid rezultate, copilul lor să fie chemat direct la televizor, să participe la o grămadă de  evenimente și manifestări, să devină vedetă de mic. Cum spuneam, acum se pun bazele, e mai important ca ele să fie solide, iar succesul să aibă pe ce să se așeze. În plus, prea multă presiune poate să aibă efectul invers și să îl îndepărteze pe copil de la ceea ce iubea la început.

Oferă-i opțiuni

Pentru un artist complet nu contează doar vocea, așa că este bine pentru copil să fie expus la mai multe forme de manifestare artistică, după preferințe: dans, actorie, etc. Sigur,  e indicat să îl încurajezi să încerce și alte domenii, are încă timp să își schimbe pasiunile și preferințele.

Ce se întreabă cel mai des părinții de copil care iubește să cânte

Oare e bine să facă și un instrument?

Da, desigur, în principiu e minunat. Studiul unui instrument îl ajută mult, mai ales că învață notele și, eventual, teorie muzicală, care îi este de ajutor și pe parte vocală. Să sperăm că o să-i și placă instrumentul. Cei mai mulți copii optează pentru pian, dar există și vioară și alte opțiuni la fel de bune. Mulți mă întreabă dacă să aleagă școală de muzică privată sau de stat. Există școli de arte, în sistem de stat, unde se studiază muzica – instrument și teorie muzicală și/sau arte plastice.  Aceste școli sunt gratuite,  în București se află câte una în fiecare sector și se studiază 2 ore de instrument și două de teorie pe săptămână. Se intră pe baza unui test, iar rigoarea și cerințele sunt cele ale sistemului de stat.

Cred că fiecare ar trebui să aleagă în cunoștință de cauză, având în vedere trăsăturile copilului, bugetul disponibil și timpul.

Îmi duc sau nu copilul la concursuri?

Noi am ales să o ducem pe Ana, am motivat aici de ce.  Am început cu participarea destul de frecventă, dar după primul an am selectat foarte atent concursurile și acum mai mergem doar la câteva, selecționate după criterii mai mult sau mai puține subiective. Eu cred că aceste concursuri pot ajuta, pentru că sunt o experiență bună de acomodare cu scena și publicul, dar e foarte important să nu iasă din sfera cântatului de plăcere și părintele să nu își dorească premiile mai mult decât copilul și să pună presiune pe el. Văd în jur o vânătoare de trofee, o încrâncenare fantastică a părinților pe cele trei minute cât copilul stă pe scenă, o goană către ceva ce nici ei nu știu să definească.

Dincolo de toate aceste sfaturi, e foarte important să nu uitați să vă încurajați copiii, să îi tratați mereu ca pe învingători, să nu aveți așteptări și să nu puneți presiune. Să îi lăsați să cânte de drag și plăcere și să nu le condiționați pregătirea sau alte “privilegii” de rezultatele obținute.

Muzica e o artă, iar arta nu poate fi făcută fără chemare, fără să o simți, fără să îți placă.

Citește și

Dragă părinte de copil artist

Ne-am îmbolnăvit copiii de clasamente

De ce nu are lor copilul meu în niciun talent show de la noi

Copiii din distribuția Sunetul Muzicii

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

sursa foto – Freepik.com

Posted in Educație, Lumea Anei, Lumea noastră

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.