Meniu Închide

Aveți răbdare cu bunicii! Cu poveștile și sfaturile lor

Aveți grijă, mamă, să fiți atenți când plecați de undeva, să vă numărați la plecare. Am auzit acum la radio că un bărbat și-a uitat nevasta în benzinărie. Și noi am pățit-o. Am rămas în gară în Germania. Eram în tabără, cu trenul, vagon de dormit, am coborât să luăm ceva și a plecat trenul. Eram în papuci și….Dau ochii peste cap, noroc că e prin telefon. Știu povestea cu Germania pe de rost. Și pe cea cu negustorul de genți din Turcia. Și poveștile din blocul de pe Calea Victoriei, vizavi de Capșa. Știu povețele și sfaturile, amplificate de stilul prăpăstios al știrilor de la radio și TV. Învățăturile și poveștile pare că sunt marcă înregistrată Buni a mea. Uneori mă sâcâie și nu am răbdare cu ele. Nu îi spun, dar se simte în glasul meu.

Acum e bolnavă și tace. Doar icnește de durere și vorbește când nu o doboară febra. Dar nu mai spune povești. Mai presară câte un sfat, mai ales legat de sănătate. La vârsta ei, când un pic e afectată sănătatea, totul pică precum un domino. Ne rugăm să treacă și de data asta și să își revină. Să spună iarăși povești și să ne dea sfaturi.

Aveți răbdare cu bunicii! Cu poveștile și sfaturile lor

Lăsați telefoanele jos și uitați-vă în ochii lor! Of, de câte ori nu mă pot abține să nu verific telefonul de o mie de ori când sunt la ea. Îi simt privirea cum o caută pe a mea și pur și simplu nu pot lăsa nenorocitele alea de notificări să zbârnâie și gata. Alteori, mă atenționează ea că sună ceva și îi spun că nu e nimic, poate să aștepte.

Întrebați-i din tinerețe. Iubesc să se întoarcă în timp, când le trăiau soții, soțiile, prietenii, când copiii erau mici și oamenii aveau nevoie de ei. O să aflați povești din altă lume, parcă una mai normală, când timpul avea răbdare și tihnă, când lucrurile aveau valoare. Luați-vă și copiii să le asculte, sunt mai prețioase ca orice desen animat.

Lăsați-i să vă povestească serialele de la TV

Sunt siropoase și penibile, dar sunt lumea lor, micul Univers în care evadează din când în când. Mai bine seriale decât știri prăpăstioase și talk-show-uri intrigante. Chiar și alea, dacă pentru ei sunt interesante, acceptați-le și ascultați-i când povestesc despre ele.

Faceți prăjituri după rețetele lor

La noi în familie, Buni face celebrul chec cu lămâie și celebra plăcintă cu brânză. Încerc să le fac și eu, chiar dacă nu îmi ies ca ei, oricât aș respecta rețeta. Când o sun să o întreb ceva simplu, ia rețeta de la capăt și îmi dă cinci sfaturi suplimentare. Cum se scurge brânza, cum se pune făina în ploaie, cum se amestecă musai cu lingura de lemn într-un anumit sens. Am răbdare? Uneori, dar clar mi-aș fi dorit să am mai multă. Pune atâta iubire și grijă în sfaturile ei, încât merită mai multă răbdare.

Acceptați-le ajutorul

Cât o să trăiesc, mamă, o să vă ajut cu ce pot și cât pot. E tot ce mai am. Când era Ana mică venea să stea cu ea. O suia pe pervaz și ne făceau cu mâna de la geam. Își amintește și acum cum spunea Ana “mami peacă fina oșie”, când vedea mașina roșie îndepărtându-se pe alee. Stătea cu Ana, îi călca hăinuțele și era fericită. Acum nu mai poate veni la noi. Drumul ar fi n-ar fi, dar etajele de urcat o depășesc. Dar ne ajută de acasă, cât poate. Ne face plăcinte și checuri, ne dă bani să ne luăm câte ceva frumos sau să plătim chestii pentru Ana. Îi strălucesc ochii atunci când îi povestim ce am cumpărat sau cum am petrecut cu ceea ce ne-a dat ea.

Țineți-i la curent cu prezentul

Arătați-le poze cu copiii, filmări, puneți-le filmulețe haioase de pe net, arătați-le ce a mai apărut și amuzați-vă împreună. Lăsași-i pe copii să le povestească de serialele lor preferate, de Lego și de slime. N-or să înțeleagă mare lucru, dar limbajul râsetelor și al inimii e universal.

Aveți răbdare cu bunicii, atunci când timpul nu mai are răbdare. Dați-le o jumătate de oră, un crâmpei dintr-o zi, chiar și 15 minute. Pentru ei va însemna totul.

Acum mergem cu Buni la spital.  Sper curând să îmi dea un sfat sau să îmi spună o poveste. Promit să am răbdare.

Citește și

Faptele bune se fac pentru oameni când sunt în viață

Copiii au nevoie de bunicii lor

Tu mai știi cum miros salcâmii?

Un exercițiu care mi-a schimbat, la propriu, viața

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Pixabay.com

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii

Related Posts

6 Comments

  1. Nicolae Theodora

    Mi-a placut ce ati scris! E frumos ca ii invatati sa aiba rabdare cu bunicii ! Poate le sugerati prin intermediul Inspectoratului Școlar sa preia subiectul si in cadrul orelor de Educatie civica(clasa a III a); ore in care de obicei fac ceva la matematica,ceva la comunicare pentru ca nu le-a ajuns timpul la ora respectiva, sau orice in afara de educatie civica,și este atâta nevoie! Ba mai mult decât atât, nepoatei mele i-a spus doamna ” sa nu ii mai povestești nimic bunicii tale ,din ce se intâmpla la școala,pentru ca tu ești Dumnezeul ei,si ea face orice pentru tine” !( ..și ce e rau in asta?!)
    Fetita a venit mirata si contrariata de la școala,in ziua aceea,si nerabdatoare sa imi spuna: “cum bunica sa nu mai spun ce se intâmpla la școala,ca eu tin minte când doamna ne spunea sa povestim acasa,tot ! ! “ba mai mult,bunica!, a spus sa nu iti mai spun daca un coleg imi zice ceva,si sa nu ma mai supar,dar Mara mi-a spus: ești nebuna și tu și bunica! cum sa nu iti spun,si cum sa nu ma supar!
    Doamna a intrebat : e adevarat ,Mara? si Mara a spus: Nu !, si doamna nu a insistat sa afle adevarul,iar sigurei fetite, Ema ,care a avut curajul sa spuna ca a auzit-o pe Mara ca a zis așa,doamna i-a zis: daca ai fi Maria I. sau Goinescu,te-aș crede! Daca doamna le-ar fi spus inainte o mica poveste despre cinste si adevar, Mara ,ar fi recunoscut,si poate ar fi cerut si scuze,dar doamna a trecut repede peste spunând nepoatei mele sa nu mai povesteasca acasa ,iar bunicei sa ii transmita sa nu mai vorbeasca cu nici un copil si sa nu mai intre in școala!
    La ora de educatie civica nu au dezbatut subiectul deși era o buna ocazie! Aceasta ora ar avea menirea sa le modeleze caracterele! Era o lectie buna de tinut minte.Eu personal sunt mâhnita pentru aceasta intâmplare
    si nepoata deasemenea. Am incercat sa repar cat am putut din demnitatea umana,insa chiar si copiii au liberul arbitru , au gândire proprie,au capacitatea de a discerne la 9 ani . Sunt evoluati si psihic!

    • Ioana Marinescu

      Multumesc pentru aprecieri! Ce trista situatia de la clasa nepoatei dvs. Ce bine ar fi daca invatatorii si restul cadrelor didactice s-ar ocupa putin si de sufletele copiilor, nu numai de ceea ce au de invatat/executat….

    • Ioana Marinescu

      Multumesc! Doamne ajuta, sa fie bine! Multumesc de gandurile bune

  2. vavaly

    Eu nu am avut bunici si acum sunt fericita ca ai mei copii au parte si de doua perechi de bunici si de strabunicii din partea soțului. Dante m-a impresionat zilele trecute cand m-a intrebat ce mai face strabunica, cum se mai simte, daca este bine si azi a vorbit cu ea la telefon. Cel mic e fericit cand vin parintii mei si se joaca pe langa ei, le povesteste toate alea.
    Sanatate multă bunicii tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.