Meniu Închide

Când înveți să dai drumul, lucrurile se întâmplă

În ultimele săptămâni, am primit cel puțin 6 cereri de ofertă pentru ateliere florale în școli pentru Săptămâna Altfel și niciuna nu s-a concretizat. Ba mai mult, ce era deja stabilit s-a anulat, din motive de prea mulți copii răciți și imposibilitatea de a mi se confirma un număr de participanți în timp util. Pe piața de publicitate lucrurile demarează mai greu, deci proiecte pe blog nu prea. Aparent, începutul de an cam scârțâie. Realitatea este că, în locul proiectelor “ratate” au apărut oferte noi, unele surprinzătoare, pe care nu le luam în calcul și care se dovedesc a avea potențial. Oportunități pentru care, în urmă cu niște ani “aș fi omorât”, dar atunci s-au lăsat așteptate degeaba. Acum, când nu le-am mai cerut, nu le-am mai vrut, au venit și chiar m-au pus în dilemă.

La începutul acestui an am învățat încă o dată lecția detașării

Dacă dai drumul, lucrurile se întâmplă. Dacă te agăți de ele și le vrei cu disperare, parcă nimic nu se leagă. Când te întrebi ce te așteaptă în viitor, cauți să calculezi și să planifici fiecare pas, parcă tot numai bețe în roate primești. Cel puțin eu așa am pățit. Când m-am relaxat și am avut încredere că se aleg lucrurile bune pentru mine și doar ele, atunci s-a făcut lumină. Parcă de o vreme învăț zilnic să “merg cu valul”, să mă las dusă acolo unde mi-e locul. Accept ce simt că mi se potrivește, nu renunț la principiile și dorințele mele, cred cu tărie că primesc ceea ce merit. Și ghici ce? Chiar așa se întâmplă. Oamenii care nu mi-s buni, dispar subit din peisaj, oportunitățile care ar fi venit cu niște condiții greu de dus se volatilizează și ele. Unele oferte rămân nesoluționate cu lunile, altele se concretizează în câteva clipe.

N-am fost așa relaxată niciodată. Nici acum nu-s mereu

Mă mai apucă înverșunarea, revolta pe nedreptate, elanul în exces pe cauze pierdute, furia. Mai duc și eu războaie fără miză și cu finalul în pom. Dar, una peste alta, experiența ultimilor ani, mi-a arătat că, undeva, o mână nevăzută, dă la o parte ce nu mi-e bun și lasă în fața mea doar lucrurile care mă ajută să cresc și mă duc mai departe. Cu timpul am învățat să mă opresc când nu mai pot, să nu iau mai mult decât pot duce, să îmi las o portiță deschisă unde simt că e cazul, să refuz ce nu mi-e bun și să primesc cu sufletul deschis ce mi se potrivește. Așa a fost cu florile, așa e cu blogul, cu PR-ul, cu atelierele, cu tot. Așa am devenit și mi-am asumat că sunt creator de conținut, blogger, trainer și ocazional florist pasionat. Iar viața îmi servește câte o felie din fiecare, în cantitățile și concentrația necesare la fiecare moment.

Mi-ar plăcea să știu dacă și voi ați experimentat revelații din astea sau o fi de la vârstă? 🙂

Credit foto –  Event Portrait

Machiaj şi styling – Cristina Calancea 

Citește și

Drumul spre ZEN. 3 practici de care reușesc să mă țin de o lună de zile

Dezvoltarea personală, modă sau nevoie?

Detox cu focus pe relația cu sinele

Ai grijă de tine! Sfaturi de la Dr. Oz

Un exercițiu care mi-a schimbat, la propriu, viața

Cum să devii o persoană mai calmă în noul an

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Lumea noastră

Related Posts

4 Comments

    • Ioana Marinescu

      Fausta, multumesc din inima! Imi era dor de comentariile tale!

    • Ioana Marinescu

      Off, da, uneori e greu de acceptat in toate planurile, din pacate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.