Meniu Închide

Când mă uit în ochii copilului meu, văd un eu mai bun

Se zice că, aproape întotdeauna, copiii își depășesc părinții.  Că ajung mai departe, mai realizați, mai de succes. Totul în termeni care pot fi măsurați. Cât câștigă, ce poziții ocupă, cât de sus sunt în ierarhia socială. Nimic despre calitățile care nu pot fi cântărite. Nimic despre suflet, despre caracter. Tot gura lumii vorbește că, de cele mai multe ori, copiii preiau comportamentul părinților. Dacă părintele țipă, copilul va țipa. Dacă părintele are un comportament agresiv, așa va fi și copilul. De data asta, totul în termeni care nu pot fi măsurați.  Nimic însă despre momentele în care copilul își depășește părintele, tocmai pentru că nu este ca el.

Când mă uit în ochii copilului meu, văd un eu mai bun

Văd mai multă răbdare decât am avut eu vreodată, mai multă  înțelepciune decât am în multe situații, mai multă diplomație, care nu mi-ar strica deseori. Văd claritate, întrebări puse mai la țintă, răspunsuri mai calculate. Văd determinare, lipsa fricii sau a “rușinii”, care pe noi, adulții generației mele, ne paralizează de-a dreptul uneori.

Văd claritate, speranță, gândire pozitivă. Văd îndrăzneală, o văd că știe mai limpede ce vrea și cum să obțină. Văd bucuria prezentului, a jocului, văd inimă și suflet puse în orice face. În ochii copilului meu văd siguranța pe care numai un tată implicat și prezent o dă în copilărie. Văd încrederea pe care discuțiile noastre pe orice temă i-o insuflă.

Văd puterea de a spune Nu și ușurința de a spune Da

Văd mai puțină cramponare pe lucruri mărunte, fără importanță, mai puțin atașament pentru lucrurile materiale și mai multă grijă pentru ce e în jur. Nu îmi amintesc ca eu să mă fi gândit vreodată la vârsta ei cum să ajut planeta.

La copilul meu văd o poftă de joacă pe care eu nu cred c-am avut-o, copil fiind, dar și o responsabilitate mare față de ceea ce are de făcut. Văd foarte puțină teamă și foarte mult curaj, foarte multă empatie și extrem de puțină răutate, foarte multă copilărie și totuși imensă maturitate.

Nu știu dacă copilul meu va ajunge mai bogat, mai de succes și mai cunoscut decât mine. Probabil că da. Ce știu însă sigur e că va ajunge mai bun, mai înțelept, mai curajos.

Pentru că deja este și pentru că, aproape întotdeauna, copiii își depășesc părinții. Așa se zice.

Citește și

Mi-e drag de tine că ești încă un copil

Să fii om bun, copila mea!

Mi-e dor

Aș vrea să stăm de mână toată viața

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Credit foto copertă – Cristina Jilavu, Event Portrait

Ținute – Family Fashion

Machiaj Roxana C Make-up​

Posted in De-ale Anei, Dezvoltare personală, Lumea Anei, Lumea Pisicii

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.