Meniu Închide

Când mama fuge de acasă. Chiar, când fuge mama de acasă?

Mama are nevoie de timpul ei și numai al ei. Femeia trebuie să rămână femeie și după ce devine mamă. Mama trebuie să facă, femeia trebuie să dreagă. Atâta se trâmbițează timpul ăsta al femeii cu ea însăși, că uneori pare că și asta e o sarcină de bifat pe lista mare și încâlcit care vine la pachet cu jobul de mamă. Nu ai timp pentru tine? Nasol, nu e bine, ia mai caută, poate găsești.  Nu funcționează. Știi în teorie că ar trebui, vezi în jur femei care fac asta, dar ție nu-ți iese și pace.

În 9 ani jumate de când sunt mamă, am fost plecată în cuplu de 2 ori, maximum 48 de ore și asta doar în primii doi ani. Singură am fost doar o dată, cu treabă. Deși am avut multe momente de nu mai pot, nu am simțit să fug, să evadez singură. Știam în teorie că e bine, dar inima nu mă-ndemna. Până a fost momentul meu. Acum pot să spun că atunci când mama fuge de acasă, e minunat pentru toată lumea. Dar mai ales pentru ea.

Când am decis să plec, am decis și gata

Nu m-am mai întrebat dacă e bine, dacă o să-mi fie greu, dacă pot. Am zis că plec și m-am ținut de hotărâre 2 luni. Am ales o tabără de storytelling, alături de femei mișto, la mare în Vamă. Nu am avut nicio secundă de îndoială, nu am avut așteptări și nici temeri. A fost ca și cum venise momentul perfect pentru asta, fără să-l fi așteptat nicicum.

Nu mi-am oprit telefonul, nu m-am deconectat de la social media, nu mi-am făcut vreun ritual. Nu am încetat convorbirile cu Ana sau Pisicul consort. Nu am avut de ce. Totul a curs firesc, fără planuri și sforțări. Nu am avut vreo revelație, în afară de faptul că am redescoperit Vama și a început să îmi placă. Nu mi-am reinventat viața și nici nu am trăit vreo experiență wow. Cu toate astea, inima mi-a fost plină.

M-am simțit mai împăcată cu mine decât am fost în mare parte a ultimilor ani

A fost despre relaxare, despre timp fără ceas și fără trebuie, despre inspirație sau lipsa ei. A fost și despre scris, dar mai mult a fost despre gânduri care alergau aiurea prin cap și nu deranjau pe nimeni. Nici măcar pe mine, perfecționista cârcotașă. A fost despre mine și atât. Nu mama, nu soția, nici măcar femeia. Doar omul.

Când o mamă fuge de acasă redescoperă că lucrurile funcționează și altfel

Că nu se strică nimic, din contră, totul se așează mai bine. Nu leșină nimeni fără ea, toată lumea supraviețuiește și se descurcă de minune.  Ea însăși e mirată să constate că încă respiră, poartă conversații decente cu oamenii, trăiește, gândește. Nu o bucură neapărat faptul că se poate culca și trezi la orice oră vrea, că nu are de făcut nimic pentru nimeni, că își poartă de grijă doar ei, cât faptul că face toate astea natural, ca și când așa a fost dintotdeauna și nu simte nicio urmă de remușcare.

Credeți-mă, când o mamă fuge de acasă se întoarce tot aia, dar un pic mai conștientă de ea, o idee mai calmă, cu zâmbetul mai larg și fața mai senină

Condiția e să nu aștepți, să nu planifici, să nu bifezi. Nici nu trebuie să vrei neapărat, e ok dacă ești bine fără dorințe de escapade pentru tine. Când le vine vremea, știi și te duci.

Citește și

Tu știi că ești mai frumoasă decât crezi?

Când ai crezut ultima dată despre tine că meriți?

Exercițiul care mi-a schimbat, la propriu, viața

Eu trăiesc și pentru mine, nu doar pentru copilul meu!

Înainte să fii mamă, ai fost iubita lui. Își mai amintești?

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Posted in Lumea Pisicii

Related Posts

4 Comments

  1. Diana

    Haha recunosc ca eu “fug de acasă” periodic. Mai plec (conduc) cu prietenele din dotare câte un Weekend sau câteva zile la SF, SD, Santa Barbara, Vegas, Palm Springs etc. Uneori plecam la NY, Dallas, Miami etc. Depinde unde găsim bilete ieftine de avion. Stam la hoteluri frumoase, mergem la Shopping sau spa, dar in general intenția e sa facem ce ne place si nevrelaxeaza. Soțul meu (tatăl) sta cu copchilul si e bine! 🙂 Si ai dreptate, când ma întorc acasă sunt mult mai relaxata, jobul e mai ușor, eu sunt mai zâmbăreata. Orice mama are nevoie de relaxare, mai ales in primii ani de viața ai copilului. 🙂

    • Ioana Marinescu

      Ce sanatos, bravo tie! La cat mai multe “fugi” de acasa 😉

  2. Diana

    Ce vroiam sa zic (ca am citit dupa si suna cam a lauda, desi sincer nu e) e ca pe mine cred ca m-a salvat “fugitul” asta de la ceva depresii. 🙂 La inceput nici nu puteam sa concep sa-l las pe ala micul mai mult de 5 minute cu altcineva, Pana cand “daca-i musai cu placere” m-a tarat sotul intr-o vacanta in insule. Doar noi 2. 10 zile. Am plans mult in primele 3 zile, ca saracul meu bebelus (avea vreo 10 luni) o sa moara fara mine. LoL el habar nu avea ca noi suntem plecati, era super rasfatat de 2 bunici. Si dupa ce am dormit neintoarsa primele zile, mi-am sters mucii si am plecat snorkeling. Si in seara aia am avut o revelatie! Si inca am “revelatia” :)) Fuga de acasa e super sanatoasa pentru toti cei implicati.

    P.S. Sunt norocoasa ca am si prietene plimbarete 🙂

    • Ioana Marinescu

      Lauda-te, lauda-te, ca lauda asta e foarte buna :-))))). Si esti un exemplu de urmat, crede-ma! Bravo si la cat mai multe aventuri!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.