Meniu Închide

Când ziua copilului devine o mini-nuntă. Oare am leac?

Da, da, perfect, așa rămâne. O oră jumate. Mal din Descendenții, da. Te așteptăm. E probabil ultimul an când îi mai luăm animatoare. E fata care a văzut-o crescând sub ochii ei. I-a fost ursitoare la botez, apoi Minnie, prințesele preferate, iar acum Mal. Doamne, când a crescut copilul meu așa? Ea nu știe, e surpriză. Nici nu pot să îmi închipui ce față o să facă. Trec rapid cu ochiul peste listă. Mai am de confirmat tortul, de rezolvat cu paharele și farfuriile, să decid dacă luăm catering sau rămânem la sfânta pizza. Asta pentru petrecerea de duminică. Sâmbătă vin colegele acasă. Altă distracție.  La naiba, și anul ăsta am zis că nu mai facem balamuc, o ducem la hotelul de gheață și aia e. Dacă adun cheltuielile, ne luam mașină la mâna a doua cu cât ne-a costat ziua copilului. Doar acum.

Dar nu pot. În fiecare an mă jur precum Grivei că nu mai fac și anul următor o iau de la capăt

Pur și simplu nu rezist. Tratez ziua ei ca pe un adevărat proiect. Cu timeline, deadline, obiective, alocări de resurse, neprevăzute, tot. Bugetul e singurul care scapă de sub control :-). În rest, noaptea dacă mă trezești și-ți știu desfășurătorul. Se vede că am fost manager de evenimente și mi-a plăcut.

De la un an, la fiecare ziua copilului noi organizăm o nuntă mică

Până la cinci ani am făcut acasă. Nici chiar eu nu-mi închipuiam că avem un apartament așa de mare. O zi așezam, trei strângeam. Imaginați-vă doar ce fac vreo 15 copii, cu vârste între 1 și 5 ani într-o cameră. Și părinții lor în alte două. Se poate lăsa cu extraveral. Dar mie îmi plăcea. Stăteam și adunam fiecare cub, fiecare părticică minusculă de joc, paharele cu suc scurse pe podea și tortul întins pe te miri unde.

În fiecare era un pic din joaca lor, un pic din bucuria ei

De la cinci ani ne-am mutat în locuri mai spațioase, dar am continuat la aceeași amploare. Petreceri tematice, animatoare, surprize, prieteni dragi, colegi, oameni pe care nu reușim să îi adunăm decât de câteva ori pe an. Uneori chiar doar de ziua ei. Cadouri multe sau mari, uneori și și. Nu le primește în restul anului. Nu visează noaptea și are dimineața. Nu cere fără măsură.

De ziua ei, eu mai am măsură. Pisicu se amuză. A încercat să mă tempereze și a renunțat. Zice că n-am avut când eram mică și îmi fac acum. Nu neg. E posibil să alin ce n-am avut, să încerc cu disperare ca ea să aibă.

Are ambii părinți lângă ea când suflă în lumânări și deja are ce n-am avut eu

Așa că nu cred că e numai asta. Pur și simplu mi se pare trist să nu serbezi ziua copilului. Nu știu ea ce simte sau ar fi simțit dacă lucrurile stăteau altfel, dar eu mă hrănesc din ochișorii ăia plini de surpriză, din mâinile duse căuș la gură, din țipătul ei entuziast, din țopăieli. Mă hrănesc cu amintirile pe care sper că le va avea. Amintiri despre cât de specială s-a simțit și cum, de fiecare dată de ziua ei, mami s-a oprit un pic din ce făcea și a fost organizatorul celui mai important eveniment din an.

La anul mai am scuză, că e prima cifră rotundă. Pe urmă gata, jur pe roșu că până la majorat mă cumințesc.

La voi cum e? Hai, spuneți-mi că nu sunt singura nebună, vă rog 🙂

Citește și

10 idei de petrecere pentru copii mari

Povestea nașterii unei minuni. De la zero șanse la un țipăt plin de personalitate

De la dublă infertilitate, la șapte ani de fericire

E atât de mișto să fii mamă de fată!

Clădiți-le amintiri, case și mașini își vor lua singuri

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Lumea Pisicii

Related Posts

10 Comments

  1. Laura

    Eu m-am potolit acum doi ani, când i-am făcut ultima petrecere fastuoasă, la un loc de joacă, cu animatoare şi tort tematic şi tot tacâmul. Şi după aia gata. Anul următor stăteam să nasc şi nu i-am mai făcut nimic, doar tort acasă cu familia (şi apoi o petrecere în pijamale cu două fetiţe la vreo săptămână după ce am născut) iar anul trecut am chemat toată clasa la patinoar, am luat pizza şi tort de jos din Carrefour şi am serbat fără prea multe fasoane. Şi cred că voi face ceva similar în fiecare an. Anul ăsta probabil închiriez micul cinematograf de lângă patinoar şi le pun un film sau poate găsesc ceva outdoor sau o piscină mică unde să închiriez. Chiar nu mă agit din cale-afară, pentru ei contează doar să fie împreună cu prietenii şi mai puţin mâncarea, decorurile şi animatorii.

    • Ioana Marinescu

      Mi-a placut mult ideea ta cu patinoarul, cred ca o voi “imprumuta” si eu la un moment dat. Eu mereu am apreciat la tine echilibrul, si eu tind catre el si uneori il si ating :-)))))

  2. vavaly

    Cea mai cea petrecere pe care i -am facut o copilului cel mare a fost anul asta cand a facut noua ani. am invitat cei mai multi copii, respectiv vreo 8 cred, am facut gustari, floricele, amavut tort si alte alea.
    de obicei nu ma dau peste cap si nu i am facut cine stie ce. el a fost multumit si asa, a fost fericit si cu doi trei copii.
    ideea e ca daca tu te simti bine astfel iar fetița ta e fericita de fiecare surpriza si aveti si multi oameni pe care sa ii invitati iar asta e un bun prilej sa va vedeti nu ai de ce sa te simti vinovata. cresc asa de repede ca toate astea raman amintiri frumoase. si conteaza in tolba lor cu amintiri din copilarie.

    • Ioana Marinescu

      Daaa, ea se simte tare bine si e tare fericita si ciar daca de la primele petreceri nu isi aminteste mare lucru, ne uitam la poze si o vad cum i se lumineaza chipul si imi multumeste pentru cat de frumos ii fac ziua de fiecare data 🙂

  3. Fausta

    Noi tocmai am sarbatorit ziua de nastere a celei mici (4ani).La noi e totul intim si in detaliu.Am intampinat-o dimineata la trezite cantandu-i ‘la Multi ani ‘(impreuna cu sora mai mare).Primul cadou a fost de la sora ei (ceva facut de ea) iar al doilea a fost o carte deosebita de colorat(am descoperit ceva de curand pe fundal negru ;copii sgarie efectiv suprafata dedesubtul careia apar culorile curcubeului frumos repartizate).Asta i-a luat cam 2 ore din timp si au lucrat impreuna.In acest timp eu si tatal ei ne-am amintit perioada in care ea era foarte mica ;a fost frumos sa depanam nestingheriti astfel de amintiri.Ea este o mare dansatoare asa ca ne-a provocat la dans si ne-am distrat impreuna inca o ora.Am fost apoi afara unde s-a dat cu rolarul pe care la primit in dar de la noi iar apoi au venit invitatii (rude trecute de ea pe lista musafirilor).Imi place sa-i las timp sa se bucure de fiecare cadou in parte.(asta inseamna ca nu i le pun pe toate inainte ci le desface pe rand la interval de timp in functie de cat o ocupa cadoul anterior)Urmeaza saptamana ce vine sa facem o mica petrecere (3 copilasi de la gradi) de pici.Pe acelasi stil :fara multi invitat,i evitam jocul de competitie si avem grija sa nu se creeze grupuri-ni s-a intamplat la cea mare si vrem sa fim precauti pe viitor.Nu ne place aglomeratia si lucrurile facute pe banda pentru toata lumea.Cu cea mare pregatesc programul cu cateva saptamani inainte.Facem impreuna invitatiile,lista de invitati,stabilim meniul si ce.si doreste sa fac cu prietenele ei.Chiar si cea mica a prins ideea si a inceput sa ne spuna cam cum ar vrea sa fie de ziua ei inca cu multe luni inainte,Tinem cont de opiniile lor si satbilim toul impreuna.Invatam din anii ce au trecut si incercam sa devenim mai buni.E un mare consum de energie pentru ca facem totul singuri (inclusiv prajitura sau tortul) dar petrecerile au o nota personala si asta imi place mult.

    • Ioana Marinescu

      Ce frumos, draga mea! Cat timp si rabdare alocati pregatirii zilelor de nastere. Minunat! La 3 ani ai Anei am organizat petrecerea acasa si i-am facut candy bar singurica, de la zero. Cu fructe, briose in forma de Micket Mouse, decoratii de flori cu Daisy si alte personale – era in epoca “Minnie si MickeY”. Acum ne-am uitat la poze si asa incantata a fost, mi-a multumit de o mie de ori pentru ce facusem, parca era ieri, nu acum 6 ani :-))))

  4. Ionela

    Eu îmi aduc aminte de o singura zi de naștere când nu aveam frati, cred ca aveam vreo 7 ani. Mama m-a îmbrăcat într-o rochie alba cu buline roșii și mi-a cumpărat un tort, apoi a chemat toți copiii de pe strada. E singura mea amintire de ziua mea, apoi au venit frații și nu au mai avut ai mei bani. Cred ca merita fiecare clipa petrecuta pentru organizarea petrecerii și fiecare bănuț. Cu amintirile astea vor rămâne. O data în an e ziua lor. Și eu ma dau peste cap sa iasă totul bine, ținute, tort cu personaje preferate, cifra și tot tacâmul. Soțul zice ca e prea mult eu zic ca amintirile astea vor fi pentru ei cel mai de preț. ❤️❤️❤️

    • Ioana Marinescu

      Exact asa spun si eu! Ca dovada, tu iti amintesti acel moment unic, special, a ramas in inima ta! Amintirile conteaza, banii se cgeltuiesc oricum

  5. Ana

    Noi locuind intr-o garsoniera mica,primul anisor l-am sarbatorit la restaurant,apoi urmatorii doi la loc de joaca pt copii apoi am facut cate un gratar si pentru adulti in curtea unei cumnate,dar luna viitoare cand implineste 4 ani am pus ochii pe un loc de joaca unde au si masute cu umbrele afara,e si un lac langa,deci priveliste frumoasa, si cred ca vom sarbatori doar acolo. Bucuria ei e cand este cu toti verisorii si se joaca si cand sufla in lumanarile de pe tort,asa ca nu pot sari peste asa ceva nicicand.

    • Ioana Marinescu

      Ce frumos, Ana! Va doresc sa va iasa exact cum va doriti! Si La Multi Ani in avans :-)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.