Meniu Închide

Cât de liber mai poți să fii într-un cuplu?

Am chef de mers la mare! Hai să facem nebunia asta plecăm mâine? Primesc mesajul de la el vineri după amiază, pe fondul unei stări psihice nu prea grozave. Aveam experiența weekend-ului anterior, când făcusem patru ore și ceva de la mare, apoi intuiam că va fi foarte aglomerat peste tot. Pur și simplu nu aveam chef, oricât de nebunesc ar suna. Consortul rămâne cu nostalgia și îmi spune seara, când ne reunim toți trei – Pe mine nu mă deranjați, eu sunt pe motor în drum spre mare.  Simțeam în glasul lui cât de mult își dorește, așa că vorbele mi-au ieșit firesc: De ce nu te duci singur? Pe motor oricum nu ne poți lua. Du-te, serios.  Se uită la mine sceptic. Nu că nu am fi genul care își acordă libertate în cuplu, dar chiar și așa, l-am luat prin surprindere.

O să mă gândesc.  A doua zi, după micul dejun și-a pus echipamentul, s-a suit pe motor și s-a mai oprit în Vama Veche. Prietenii au rămas siderați. Mai în glumă, mai în serios am fost întrebați dacă divorțăm. Mai ales că în urmă cu o săptămână și eu fusesem singură la mare.

Nu, nu divorțăm. Ne dăm libertatea de care avem nevoie, tocmai ca să nu divorțăm

Așa cum am constatat ce bine ne prind din când în când chiar și câteva ore în cuplu, departe de copil, la fel învățăm să trăim și individual. Să ne luăm timp cu noi, să ne ascultăm gândurile, frământările, să ne regăsim. Să reînvățăm ce ne place și ce nu, ce ne dorim și de ce ne temem. Noi, ca indivizii, nu noi-varianta în doi.

Am întrebat-o pe prietena mea, Gabriela Maalouf, psihoterapeut, ce înseamnă libertate în cuplu

Când ne-o acordăm și în ce limite, avem toți nevoie de ea sau doar cei mai libetini? Cum ne păstrăm fiecare personalitatea și cum o integrăm în cuplu? Ca întotdeauna, Gabi mi-a dat răspunsuri echilibrate, exact cele de care aveam nevoie. Mi-a plăcut mult treaba cu ecologia, cred că este un exercițiu pe care trebuie să îl facem periodic atunci când suntem puși în fața unor decizii.

Cât ne putem păstra individualitatea într-un cuplu?

Oricât de mult suntem prinși în acest termen abstract numit libertate, ar fi bine să ne amintim că este doar un concept căruia cineva i-a atribuit o definiție, dar nu este obligatoriu să fie și definitoriu pentru noi. Există diverse tipologii de oameni, pentru care libertatea înseamnă lucruri total opuse. Din păcate, suntem crescuți și educați să urmăm niște șabloane sociale, dar nu toți suntem apți sau satisfăcuți în ele. Atunci începem să ne pierdem din componentele speciale sau specifice fiecărui individ în parte, ce ar putea constitui individualitatea.

Este mai mult decât evident că dacă tipologia noastră nu ne permite să conviețuim pe termen lung alături de cineva, ne putem pierde din punerea în practică a anumitor lucruri care ne definesc de fapt și de drept.

Particularitățile fiecăruia nu se pierd, intră mai degrabă într-o stare de adormire, ce conduce ulterior la frustrare

Acele părți din noi strigă să fie din nou văzute, auzite, satisfăcute. Atunci apar conflictul și tensiunea într-un cuplu.

Cred că cel mai important lucru este să ne arătam partenerului așa cum suntem, să îl vedem și pe el așa cum e și să creăm o rutină în care fiecare e liber să își exprime și trăiască existența așa cum îi face plăcere. De abia atunci avem șanse mari să ne exprimăm individualitatea fără prea multe bariere.

Cât mai putem decide de capul nostru și cât trebuie sa ținem cont de celalalt?

De obicei, într-un cuplu și într-o familie e bine să facem ecologia fiecărei situații în parte. Ne vine gândul de a face ceva. Ulterior, ar fi util să ne punem câteva întrebări: ”Cum afectează decizia asta și pe ceilalți? Ce am de câștigat, ce am de pierdut? Ce pierd ceilalți? Merită? Ce pot aduce în schimb?

Apoi le putem prezenta și celorlalți dorința sau decizia noastră. Astfel  învățăm să trăim în interdependență, în mod sinergic.

Sinergia este atunci când eu pun tot ce e mai bun din mine și ceilalți pun și ei la rândul lor și formăm o echipă solidă

Depindem sănătos unii de alții și prin independența noastră îi ajutăm pe cei care au nevoie: Ulterior, o să ne ajute și ei când avem nevoie. Cam așa funcționează natura, pentru elementele care nu pot trăi altfel decât în trib, haită sau grup. Păsările migratoare zboară în V, pentru că doar formația asta le poate propulsa pe distanțe mai lungi în timp mai scurt.

Nu se ceartă între ele care să fie prima, care a stat mai mult în față sau în spate, ci utilizează calitățile fiecăruia pe rând, pentru a atinge țelul final. Iar exemplele din natura sunt foarte multe. Noi, oamenii, uităm cumva să facem asta. Fie ajungem dependenți, co-dependenți, în conflict și în frustrare.

Am învățat să ne vedem defectele, în loc să ne folosim de calitățile fiecăruia.

Cât este de indicat sa păstram timp pentru noi singuri și cum reușim să facem asta?

Fiecare are nevoie de timp doar pentru el. Pentru a reuși asta ne trebuie rutină și comunicare. Comunicăm încă de la început partenerului sau partenerei că avem nevoie zilnic sau săptămânal și de timp doar pentru noi. Pentru a nu veni când am acumulat prea multe și explodăm că nu mai putem, putem crea o rutină. Nu cred că există o rețetă sau un număr de ore indicat. Fiecare știe cât are nevoie, evident după ce a făcut și ecologia a ceea ce își dorește. Dacă sunt probleme de încredere în cuplu, ar fi bine să fie rezolvate elemai întâi.

Ce ne facem dacă partenerul are alte pasiuni și preferințe decât noi? Cum facem “compromisul”, până unde?

E aproape o certitudine faptul că, oamenii fiind diferiți, vor avea și pasiuni sau preferințe diferite. Comunicarea este și aici cheia. Eu ascult ce ai tu drept pasiune și tu asculți ce am eu. Dacă nu ne place să practicăm acea pasiune, dar simțim că putem fi alături, ne putem acompania partenerul.

Dacă nu ne inspiră deloc, atunci putem clarifica ce înseamnă acea pasiune, să facem din nou ecologia grupului. Când pot face asta, de câte ori, cât timp, de ce au ceilalți nevoie cât timp eu sunt prins în acea acțiune.

Compromisul a apărut ca o situație câștig-câștig, dar a luat o turnură în care unii au de pierdut și alții de câștigat

Prefixul ”com” desemnează o activitate realizată împreună cu cineva. Adică eu îți promit ție ceva, tu mie și astfel câștigăm amândoi. Ar fi bine să reabilităm bunul nume și buna practică a acestui obicei. Asta sunt eu, astea sunt pasiunile mele, am nevoie de lucrurile astea. În același timp, îți promit că voi avea grijă și de ce te definește pe tine.

Perfecțiune nu există, așa că nicio strategie nu ne va salva de tensiune, în special în lumea în care trăim acum

Dar cu siguranță, comunicarea, rutina, ascultarea poate îmbunătăți starea în care se află un cuplu.

Ce probleme ar trebui rezolvate/clarificate înainte sa apară un copil?

Apariția unui copil ne va da o perioadă toată dinamica peste cap. Important este să conștientizăm că este doar o perioadă. Încet încet lucrurile se reașează. Ar fi bine să facem mereu ecologia situațiilor, pentru că vor fi multe momente în care mogâldeața va avea mai multă nevoie de noi, decât o pasiune pe care o avem. Asta nu înseamnă să renunțăm la noi, ci doar să ne schimbăm puțin prioritățile, ca ulterior să putem echilibra balanța.

Cu siguranța, mama va fi cea mai solicitată de venirea pe lume a micuțului și atunci va avea nevoie de susținere atât emoțională, cât și fizică din partea soțului și a celorlalți membri ai familiei. Niciunul nu ar trebui să se simtă gelos sau pe planul doi, pentru că iubirea rămâne aceeași, deși atenția poate scădea un timp.

Este doar o perioadă în care un pui de om are nevoie de atenție și grijă maximă. Dacă am învățat să trăim sinergic și interdependent înainte de apariția copiilor, atunci odată cu venirea lor pe lume nu vom vedea altceva decât oportunitatea de a crește drept o echipă și mai puternică, pentru că vom avea calități noi în familie.

Voi ce părere aveți? Există libertate în cuplu? Dar după apariția copiilor?

Citește și

Înainte să fii mamă a fost iubita lui. Îți mai amintești?

De la dezastru la maestru. Cum îți poți îmbunătăți relația de cuplu

Cum menținem dorința în cuplu?

Când sufletul pereche bate marea dragoste

Tu știi că ești mai frumoasă decât crezi?

Când ai crezut ultima dată despre tine că meriți?

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Cuplu, Lumea noastră

Related Posts

4 Comments

  1. Simona

    Noi suntem casatoriti de peste 18 ani, impreuna de 21 si ne stim din clasa a 5-a. Am fost prieteni inainte sa fim intr-o relatie si mie mi se pare ca ajuta, stim amandoi cum e celalalt, fara ascunzisuri, si ne preferam compania unul altuia. Dar noi suntem cazul fericit, si asta se datoreaza partial faptului ca discutam enorm, de toate, comunicarea noastra e deschisa pe toate planurile si am fost amandoi martori la tampeniile de tinerete ale celuilalt, deci ne permitem sa ne dam unul altuia libertatea de care avem nevoie, fara crispari ca “ne departam”, dimpotriva. Suntem pe aceeasi lungime de unda la lucrurile mari si esentiale, dar avem fiecare micile diferente care fac viata mai interesanta si dau prilej la multe glume si misto-uri intre noi. In primul an de Canada, eu lucram la primul job de cateva luni cand a venit intrebarea ce facem de Revelion. Gasisem un grup de romani cu care ne intelegeam cat de cat, am hotarat sa mergem cu ei in nord cateva zile. Doar ca eu a trebuit sa lucrez in noaptea de Anul Nou (inchidere de an in sistem) asa ca i-am spus lui sa plece cu grupul cu doua zile inainte, urmand ca eu sa ajung in dimineata de 1 Ianuarie cu un autobuz Greyhound. Fetele din grup s-au scandalizat (“cum adica il lasi sa mearga sa petreaca singur in timp ce tu lucrezi?!!!!”) si eu n-am putut intelege de ce ar trebui sa stea si el intre 4 pereti daca eu nu pot merge. Dar atunci am inteles ca nu toata lumea gandeste ca noi, mi s-au deschis putin ochii.

    • Ioana Marinescu

      Si noi ne stim din clasa a IX-a oficial, dar de fapt ca de prin clasa I :-). Si tot asa, la lucrurile mari ne intelegem perfect, la cele mici mai avem divergente, dar lucrram la ele. Noi socam prietenii si acum cu faptul ca aparem doar cate unul pe la intalniri sau petreceri – nu des, dar se mai intampla, pe simplul motiv ca celelal tnu a avut chef. Adica daca eu nu am chef, de ce sa te tin pe tine in casa sau sa merg cu sila doar ca sa facem totul impreuna? Stiam eu ca sunteti f faini 🙂

  2. Diana

    Noi suntem un cuplu mai atipic, eu românca din Transilvania, el născut si crescut in California, majoritar in Berkeley :)) El e super relaxat, eu am învățat sa fiu mai relaxata. 🙂 Dar va dati seama ce diferențe culturale am avut de “înfruntat” ? Când am plecat din Ro (acum 15+ ani) era social neacceptat ca femeia sa fie independenta. Eu imi făcusem firmuliță mea imediat dupa ce am terminat facultatea, si imi amintesc cum un client a sunat si dupa ce am răspuns, a cerut cu “șeful” :)) Printre altele, si asta a fost un motiv pentru care in scurt timp dupa am trecut oceanul. 🙂
    Știu ca răspunsul meu e mai general, dar aici e normal ca in cuplu (cu sau fără copii) fiecare sa fie independent si in același timp nurturing.

    P.S. Voi, doamnelor, Ioana si Simona, sunteti 2 tipe faine si independente. Felicitări!

    • Simona

      Felicitari si tie Diana, la tine e cu atat mai mult cu cat aveti backgound-uri cat se poate de diferite, satisfactia ca merge treaba bine e pe masura 🙂 Eu am avut bafta, am fost crescuta in spiritul egalitatii intre sexe, tata m-a invatat si sa gatesc, si electronica, si sa schimb roata la masina, mi-a spus ca faptul ca sunt femeie e motiv de mandrie pentru ca pot face orice face un barbat si inca niste chestii in plus 😉 Dar cum spui tu de mentalitate, am fost o data sa duc cu masina o prietena proaspat emigrata in Canada si m-a intampinat baietelul ei, uitandu-se in toate partile in jurul meu. L-am intrebat ce cauta, m-a intrebat oarecum uimit unde mi-e sotul. Pai acasa, are treaba. La care copilul, extrem de candid: “si cine ne duce cu masina?” Spun amuzata “Eu!” El incruntat “Nu, acum serios, femeile nu conduc. De ce ai mai venit dupa noi daca n-are cine sa ne duca?” :-)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.