Meniu Închide

Ce evit să fac, oricât aș fi de supărată

O aud cum suspină în pernă. Se chinuie să adoarmă, dar știu că n-o va face. Ne-am certat rău. Evident, ne-am pornit dintr-o prostie și, pe fond de oboseală, fiecare a reacționat cât de aiurea putea. Uneori, mă comport și eu ca un copil. Copilul rănit, care se ține țanțoș și nu renunță, fiindcă știe că are dreptate. Totuși, într-un acces de luciditate matură, îmi aduc aminte de un moment petrecut cu mulți, foarte mulți ani în urmă. Eram la gimnastică și, în calupul de melodii, rula obsesiv una ale cărei versuri îmi răsună și acum în minte.

Dacă mâine nu mai vine, oare ea va ști cât de mult am iubit-o? 

Era cântecul unui fost membru dintr-o trupă de băiețiM-am gândit atunci la câte cuvinte nu spunem, câte gesturi nu facem, câte cafele nu bem, câte telefoane nu dăm. Câte vorbe lăsăm aruncate în van, la nervi și nu le mai clarificăm. Amânăm totul pe seama lui mâine, mai târziu, săptămâna viitoare. Doar că, uneori, mâine nu mai vine și lucrurile rămân suspendate, incerte, pe jumătate făcute și zise. Ascultând acele versuri, atunci, în sala de gimnastică, la 20 de ani și-un pic, mi-am făcut o promisiune.

Să nu mă culc niciodată supărată cu cineva

Să nu las vorbe grele, spuse la nervi, să rămână ultimele cuvinte auzite de persoana cu care m-am certat.  Să nu las lacrimi și suspine în urmă. Chiar dacă nu clarific situația atunci, chiar dacă nu rezolv definitiv. Măcar repar ceea ce am spus la nervi și îi amintesc persoanei dragi cu care am avut disputa că o iubesc în continuare și că îmi pare rău că am ajuns în acea situație. Când mi se întâmplă să adorm tristă, supărată sau chiar plângând, mi-aș dori să fiu mângâiată pe cap și să îmi fie șterse lacrimile.

Așa că, deși încă eram supărată, mă duc la ea și o mângâi pe cap și pe spate. Îi spun că îmi pare rău pentru că ne-am certat și pentru cum am reacționat. Că nu este ok ce s-a întâmplat, dar o să vorbim mâine despre asta. Până atunci, să știe că o iubesc și să doarmă liniștită. O simt cum se calmează sub mângâierea mea și, într-un final, adoarme. Mă duc la baie și, când aprind lumina, văd cada plină de apă și spumă. Cineva a învățat mult mai devreme decât mine că oamenii nu trebuie să se culce supărați unul cu altul, indiferent de cât de tare s-au certat.

Citește și

Tu ce-i spui cel mai des copilului tău?

Tu cât respect îi arăți copi lului tău?

Când ai nevoie să îți amintești de ce zâmbești

Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin

Iubește femeia care învață să nu fie mamă

Nu sunt o mamă zen și nici plină de instincte nu sunt

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii

Related Posts

2 Comments

    • Ioana Marinescu

      Multumesc mult! Da, cred ca Boyzone, nu mai stiu 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.