Meniu Închide

Ce trebuie să știi despre autodiversificarea bebelușilor?

Stai puțin să o șterg, uite-te și tu, e mânjită toată, nu suport să o văd așa, îmi spune mama, în timp ce se întinde după șervețele – neapărat și uscate și umede, câte două rânduri.  Șterge atent toate urmele de iaurt de pe fața Anei și o privește trumfătoare. Evident că la următoarea linguriță e pictat la loc, ba chiar îl întinde în păr, pe urechi,  și-l bagă în nas, sub privirile terifiate ale bunicii. Norocul meu și al ei e că nu se ocupa decât ocazional de mesele Anei, altfel nu știu ce ne-am fi făcut. Nici nu îmi pot imagina fața mamei dacă i-aș fi spus ceva despre autodiversificarea bebelușilor. Cred că leșina pe loc, între piureul întins pe masă și brocolli-ul de pe perete.

Din fericire pentru mam, “pe vremea Anei” eu nu am știut că poți lăsa copilul să mănânce singur ce alimente poftește, de la bucăți la piureuri. Că nu trebuie să îi îndeși tu cu lingurița pe gât, ci îl poți lăsa pe el să vrea și să execute operațiunea.

Pentru că recunosc deschis că nu eram pe deplin lămurită de curentul ăsta care a prins la părinți în ultima vreme, am rugat- o pe Alina Cîță-Țibrea, blogger la Mamamag, blog specializat pe nutriția bebelușilor și copiilor să ne lămurească care-i treaba cu autodiversificarea bebelușilor.

Ce înseamnă autodiversificarea?

Autodiversificarea înseamnă să lași bebelușul să mănînce singur, în ritmul și după preferințele proprii, fără a fi hrănit de către un adult cu lingurița. Prin urmare, în locul piureurilor, celui mic i se dau alimentele în forme ușor de gestionat, de tip finger-food. Acestea pot fi bucăți de legume fierte (nici prea moi nici prea tari, al-dente), bucăți de fructe, fâșii de carne, brioșe, chiftele, turtițe,  etc. Astfel copilul poate să interacționeze direct cu mâncarea, să o apuce, să o ducă la gură și sa o molfăie, ca mai apoi să o înghită, sau…nu.

Autodiversificarea sau diversificarea naturală (BLW-Baby Led Weaning) nu înseamnă să “ îi dai copilului bucăți”

Mâncarea poate avea orice formă, atâta timp căt bebelușul se descurcă singur cu ea. Această abordare nu este nicidecum un curent sau vreo modă nouă. Multe mame, întrebându-și bunicile sau străbunicile, au constatat cu stupoare că se practică de când lumea și pământul, mai ales în familiile cu mulți copii. De fapt s-a ajuns firesc la aceasta practică. Cine mai avea timp să gătească separat pentru fiecare membru în parte?! Se făcea un singur fel și mâncau toți laolată, iar cei mici se luau după cei mari.

Este autodiversificarea potrivită pentru toți bebelușii?

În teorie, autodiversificarea este potrivită tuturor bebelușilor sănătoși fizic și psihic, cu vârsta minimă de 6 luni, capabili sa stea în fund nesusținuți, care manifestă interes pentru mâncare și duc obiecte la gură. Pentru a fi siguri, mai întâi de toate trebuie neapărat mers la un consult pediatric, de preferat la un medic pro BLW.

Asemănări și diferențe între autodiversificare (BLW) și diversificarea clasică

Atât în autodiversificare cât și în diversificarea clasică, conform noilor recomandări oficiale (OMS, NHS), nu se mai introduc alimentele treptat, ci toate deodată, inclusiv cele cu potential alergen . Asta înseamnă că, atâta timp cât nu există un fond alergic, bebe poate mânca albuș de ou de exemplu, de la bun început.

Excepție fac sarea, zahărul și mierea, care sunt interzise până la 1 an. Laptele (de vacă, capră, etc) se oferă strict în preparate (brioșe, clătite, terciuri, etc), nu ca atare.

Mare atenție la alimente cu risc crescut de înec, cum ar fi: merele crude, morcovii cruzi, nucile, alune, strugurii, afinele, etc!

Merele se dau fierte la abur, morcovii fierți, nucile și alunele măcinate, iar afinele se taie în două, la fel ca strugurii, dar pe direcția lungă.

În cazul autodiversificării, se poate începe prin a pune bebelușul odihnit (neapărat!) în scaunul de masă, alături de tine (la 2-3 mese/gustări sau doar la una- depinde de orarul lui de somn și joacă). De asemenea este important să nu fie foarte flămând. Nu va avea răbdare să stea findcă la început ei nu asociază mâncarea solidă cu sațietatea. Eu îl alăptam pe băiețelul meu cu 40 de minute înainte. Îi pui în față maximum 3 tipuri alimente. Ideal este să mănânci și tu același lucru ca să îți poată imita gesturile.

Exemple de meniu pentru autodiversificarea bebelușilor

La micul dejun – avocado tăiat felii sau ou fiert bine (tăiat în 4) și felii de brânză făcută în casă (fără sare) sau brioșe cu legume sau fructe. Poți face chiar omletă în forme de brioșe și să o coci în cuptor. Eu făceam des pancakes cu banane și afine.

La gustarea de dimineață – felii sau fâșii de fructe moi (banana, mango, piersici, etc) sau fructe tari, coapte în cuptor sau fierte la abur.

La prânz– scoți legumele fierte din supă (morcov, păstârnac, conopidă, etc) pe tava scăunelului și lași copilul să își aleagă din ele.  Zeama se poate da cu paiul sau în căniță.

La gustarea de după amiază-un iaurt gras. Încarci tu lingurița cu iaurt și lași bebelușul să se întindă după ea și să o ducă la gură.

La cină – o floretă de broccoli fiert la abur, morcov fiert tăiat în baghețele (mai lungi cu 1-2 cm decât pumnul lui strâns și groase de 1-1,5 cm) și carne de curcan copt în cuptor. La noi cel mai bine au mers brioșele de quinoa cu legume.

În tot acest timp, chiar dacă îl lași să mănânce singur, bebelușul trebuie să fie atent supravegheat!

Este autodiversificarea mai bună decât diversificarea clasică?

Nu cred că una e mai bună ca alta. Depinde foarte tare de cum e copilul, de ce abilități are dar și de cum este părintele, cât este de relaxat și cât transfer de încredere poate face către copil.

În plus, având în vedere că nu sunt nici medic, nici nutritionist, nici medic-nutriționist, pot să îți spun doar de ce autodiversificarea a fost o abordare mai bună în cazul nostru.

Am decis să  mergem pe autodiversificare fiindcă ni s-a părut o abordare mai firească și am vrut ca cel mic să dezvolte din start o relație sănătoasă cu mâncarea.

Nu ne vedeam alergând cu lingurița după el prin casă sau prin parc, rugându-ne să mai ia puțin și nici nu voiam să apelăm la alte trucuri (tablete, telefoane, jocuri sau, mai rău, amenințări), pentru a mânca. Voiam să mânănce pentru propria lui placere și nu pentru a ne mulțumi pe noi.

Ne-am gândit că, din moment ce și pe alte planuri ale dezvoltării sale i-am respectat ritmul, de ce nu am face-o și când vine vorba de hrana solidă. Voiam să îi dăm libertatea de a descoperi nemijlocit tot acest univers. Știu că sună ca o poezie dar, de fapt, este foarte logic și în cazul nostru chiar a funcționat.

Transferul de control pe care l-am făcut l-a ajutat să capete încredere în ceea ce făcea, în alegeri și gusturi. I-am încurajat nevoia de autonomie.

Cel mic a mâncat de la început cot la cot cu noi și a învățat să folosească tacâmuri destul de devreme. Orele de masă în familie au fost și sunt relaxate, fără mofturi, nervi și tensiuni. Sigur că are perioade absolut normale în care preferă un preparat sau un aliment în detrimentul altuia, ceea ce, de ce să nu recunoaștem, se întâmplă și în cazul adulților. Faptul că am gătit același lucru pentru toată familia ne-a făcut și pe noi să mâncăm mai sănătos.

Dacă o mamă dorește sa autodiversifice copilul si medicul îi da înainte cu schemele clasice, ce este de făcut?

Eu am început nefiind ghidată de un medic pro BLW. Sigur ca la 6 luni am fost la pediatru unde ni s-a spus că bebelușul poate să înceapă să mănânce solide și ni s-au dat scheme. Dar un medic pro BLW am găsit abia pe la 8 luni. Deci cred că se poate, atâta timp cât ești foarte bine documentată, îți cunoști și îți urmărești copilul.

Ce ne facem cu teama că “nu mănâncă copilul”? Mănâncă mai puțin un copil autodiversificat? Dar cu frica “să nu se înece copilul”? Cum trecem peste temeri, astfel încțt să nu ne împiedice în procesul de autodiversificare?

Totul pleacă de la noi adulții, de la așteptările pe care ni le facem dar și de la presiunea pe care o punem pe copil, fie el autodiversificat sau nu.

În autodiversificare de exemplu, în prima fază, bebelușul nu mănâncă foarte mult, spre deloc și este normal. Etapa asta este una de învățare a culorilor, texturilor, mirosurilor și gusturilor noi. Și este foarte important să nu fie zorit și stresat. El testează și își formează gusturile.

Cred ca mai important decât sa stăm și să contabilizăm cât ajunge în gura sau în stomacul celui mic este să mâncam cot la cot cu el, cu poftă, ca sa vadă cum se face și ce înseamnă statul la masă. Bebelușul va învața imitându-ne, la fel cum va vrea sa mănânce exact ce mâncăm noi.

Nu de puține ori am auzit de la părinți că bebelușii lor preferă să își întindă mânuțele spre ceea ce au adulții în farfurii în detrimentul bucăților de legume sau piureurilor din propriul bol.

De aceea, cred că este important să li se ofere bebelușilor o variantă baby- friendly a ciorbei, fripturii, garniturii sau prăjiturii din care înfulecă cei de lângă ei cu atâta poftă. Asta înseamnă să gătim sănătos (fără prăjeli), la abur, fiert sau la cuptor și desigur fără sare, zahăr și miere. Cei mari își pot adăuga toate astea ulterior exclusiv în propriile lor farfurii.

Din experiența mea cu al meu copil,cei autodiversificați mănâncă mai mult, dar asta nu este general valabil.

Ce știu eu este că în diversificarea clasică cei mici au tendința să înghită mai multă mâncare decât au nevoie (la insistentele adulților) și sunt mai atrași ulterior de alimentele cu gust dulce.

În autodiversificare, în schimb, mănâncă exact ce le trebuie în cantitatea în care le trebuie. Tu, ca părinte, nu trebuie decât sa te asiguri ca îi oferi tot timpul mese echilibrate.

Teamă de înec și eu am avut și este într-adevăr ceva ce te poate efectiv bloca. Dar și aici există câteva aspecte care te pot liniști. De exemplu, la 6 luni,  dacă alimentele ajung nemestecate sau în bucăți prea mari în gura celui mic, există un punct de gag care produce reflexul de vomă și mâncarea este scoasă automat din gură. Pe măsură ce avansează copilul în vârstă, punctul respectiv se mută mai adânc în gură. Asta înseamnă că șansele de a gestiona singur alimentele și riscul de a se îneca este de fapt mai mic la 6 luni decât mai târziu. De aceea este bine să începi de la bun început cu metoda asta. Oricum, până și în diversificarea clasică la 9 luni se recomandă servirea alimentelor și în alte forme decât pasat și încurajarea auto-hrănirii.

Pe de altă parte, bebelușul se poate îneca cu o mie de alte lucruri. Al meu se îneca mai des cu lapte matern sau apă decât cu bucăți de mâncare. De aceea recomand un curs de prim ajutor. Te simți mult mai stăpân pe situație în felul acesta. Știi când și cum este cazul să intervii.

În concluzie, informarea, încrederea în copil și relaxarea ta ca părinte sunt secretele pentru o autodiversificare cu success!

Citește și

5 greșeli în diversificarea bebelușilor

Dulciuri cu limită? Cum am reușit?

Copil mofturos? Fii creativ!

Metoda Montessori pe înțelesul tuturor

Pregătirea pentru adolescență începe la patru ani

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile

Sursa foto – Freepik.com

Posted in În bucătărie, Lumea noastră, Sănătatea copiilor

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.