Meniu Închide

City Wave. Marea bălăceală s-a transformat în marea fâsâială

Unul din evenimentele mult trâmbițate ale acestui week-end a fost şi încă mai este, că se întinde pe două zile, City Wave, cel mai mare tobogan urban, instalat pe dealul din spatele Casei Poporului, întins pe o suprafață de 330 m. Cum pitica noastră e mare amatoare de distracţie şi bălăceală, ne-am trezit la o oră regulamentară, ne-am echipat conform indicaţiilor organizatorilor – haine lejere, încălţăminte sport, fără bijuterii sau obiecte tăioase, cu un rucsac în care aveam haine de schimb pentru Ana şi am plecat către centru. Organizarea la faţa locului era foarte bună, dar cred că se datora şi numărului mic de amatori de alunecare pe apă. Ne aşteptam să stăm la cozi uriaşe, iar faptul că era foarte puţină lume ne-a ridicat primul semn de întrebare. La fel şi coada de oameni care îşi cereau banii înapoi. Urma să aflăm repede de ce. Am plătit – 35 de lei de parsoană, fără reducere pentru copil, am semnat că ne asumăm răspunderea pentru noi şi Ana, am primit brăţara şi am intrat plini de aplomb în zona de distracţie. Al doilea semn de întrebare a fost ridicat de colacele care ne-au fost împărţite la intrare. Deşi în toate pozele şi reclamele făcute evenimentului apăreau oameni pe colace mari, din cauciuc dur, de tipul celor de la parcurile acvatice, ceea ce am primit semăna cu o variantă tristă şi foarte ieftină a colacelor de copii. Mic, îngust şi extrem de subţire, din plastic transparent. Cam ca mingiile de plajă oferite la promoţii de comercianţi pe perioada verii. În jur era plin de colace sparte, iar cei care le ţineau dezamăgiţi în mână nu erau nici măcar solizi sau rotofei, ci mai degrabă slabi. Inutil să vă spun cam cât a rezistat un colac sub Pisic. Şi săracul nici măcar nu s-a trântit pe burtă pe el, cum recomandau DJ-ii evenimentului, ci s-a aşezat cu grijă în genunchi.

Din trei tobogane, unul singur era cât de cât funcţional, în sensul că avea un firicel de apă care curgea timid pe el. Era absolut imposibil să aluneci pe chestia aia, aşa că am început să merg pe tobogan, în speranţa că se va mări fluxul de apă şi vom putea să ne dăm cât de cât. Pe lângă numărul mic de surse de apă, din cauza pantei bulevardului întreaga apă se scurgea în lateral, astfel că era mai multă apă pe trotuar decât în tobogan. Nu mai vorbim că panta era insuficientă pentru alunecare. Toţi aceşti trei factori – colacul extrem de prost, panta prea mică şi apa aproape inexistentă făceau din faimosul slide un culoar de cauciuc pe care mergeai, pe alocuri cu picioarele în apă, cât să te faci fleaşcă.  Întreaga apă care aluneca de pe traseu (sau mă rog, ce rămăsese din ea, am stabilit mai sus că jumate era pe trotuar) nu se scurgea nicăieri, astfel că la final era o mare baltă, în care te udai complet, în cazul în care îţi mai scăpase vreo părticică uscată, din încercările succesive de a te trânti pe burtă pe gluma aia de colac, în speranța că vei aluneca mai mult de două palme la vale. DJ-ii radioului partener al evenimentului anunțau cu disperare că se vor suplimenta sursele de apă şi că biletele cumpărate în primul interval vor fi valabile şi pentru al doilea, respectiv până la ora 16.00. Tot ei au inventat pe loc şi un regulament pe tobogan – îţi iei avânt, alergi, te trânteşti pe burtă, te laşi să aluneci până te opreşti şi apoi o iei de la capăt. Unui copil să zicem că îi ieşea chestia asta, deşi de alunecat aluneca fix juma de metru şi el, dar pentru mine să stau aplecată non-stop, ca să alunec trei paşi, ar fi însemnat să nu mă mai ridic mâine din pat de dureri de mijloc. Aşa că, după două încercări eşuate – una de mers şi a doua de târât pe burtă şi udat până la piele – am decis că ne-am distrat suficient şi ne-am dus să ne luăm banii înapoi. Pentru că am plătit cash la faţa locului am primit banii pe loc. Pentru cei care au plătit on-line prin site-urile de bilete probabil va fi mai complicat, am văzut câţiva oameni nervoşi cerând explicaţii.

Comentarii calde de la faţa locului

Atitudinea organizatorilor a fost însă una de admirat. Nu au negat nicio secundă evidenţa, nu au încercat să ne convingă de nimic, ne-au oferit posibilitatea de a transfera biletele mâine, cu promisiunea că situaţia se va remedia, am refuzat politicos, nu au insistat, ci ŞI-AU CERUT SCUZE şi ne-au îndreptat spre casele de bilete, pentru recuperarea banilor. Nota 10 pentru atitudine!

Din păcate, ea nu remediază discrepanţa dintre promisiune şi realitate şi dezamăgirea celor veniţi cu chef de distracţie. Cum ne imaginam noi că va fi – vom primi colace ca la Divertiland şi ca în pozele evenimentului, ne vom aşeza pe ele la începutul toboganului, ca într-un fotoliu confortabil şi vom aluneca până jos, unde va exista un culoar de evacuare, astfel încât să nu păşeşti într-o mare baltă de apă, că doar de asta încălțămintea recomandată era cu pantofi sport şi nu cu papuci de baie.

Cea mai lungă alunecare pe slide

Ce cred eu că ar fi trebuit să facă organizatorii:

  • Să verifice panta şi să se asigure că ea este suficientă pentru alunecare şi pentru a prinde o viteză rezonabilă. În caz contrar, să facă ceva pentru a o mări (nu ştiu ce, că dacă ştiam mă apucam de construit tobogane urbane)
  • Să ofere colace mari, de cauciuc, eventual fără gaură, astfel cantitatea de apă care ajunge în interior să fie minimă, atâta vreme cât ţinuta recomandată pe tobogan era ţinută lejeră şi nu costum de baie. Mă aşteptam să ne stropim, de la coborâri succesive pe tobogan, nicidecum să ne udăm până la piele în încercări eşuate de alunecare.
  • Dacă nu reuşeau să realizeze punctul de mai sus, ar fi trebuit să pună la dispoziţia vizitatorilor cabine de schimbat (erau trei căsuţe de bilete recuperate de la concerte pe post de cabine, complet nefuncţionale şi inutile) şi dulăpioare/vestiare în care să îţi laşi lucrurile şi să urci pe tobogan în picioarele goale şi costum de baie. Desigur, astfel nu s-ar mai fi justificat denumirea de tobogan urban, dar cu siguranţă s-ar fi salvat nişte stocuri de nurofen pentru copii şi aspirină pentru adulţi, la ce vânticel bătea dimineaţă.
  • Să se asigure că fluxul de apă pe tobogane este suficient pentru a aluneca, chiar şi cu mijloacele puse la dispoziţie. Se pare că acest punct va fi remediat pentru turele din această seară şi mâine, sau cel puţin asta promiteau organizatorii, deşi nu văd cum doar acest punct ar schimba radical situaţia, dacă celelalte rămân la fel.
  • Să recircule sau să evacueze cumva apa la finalul toboganului, astfel încât traseul să nu se termine într-o piscină creată ad-hoc şi pentru care nimeni nu este pregătit (vezi punctele de mai sus).

Ca să rezum, City Wave este un exemplu perfect de idee bună aplicată extrem de prost. Dacă s-ar fi acordat mai multă atenţie planificării, organizării şi testării conceptului, probabil că el ar fi putut fi un succes. Altfel, a fost doar o fâsâială. Din fericire, pe bani recuperaţi.

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Posted in Lumea Pisicii

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.