Meniu Închide

Copiii au nevoie de bunicii lor

Ana e la ţară cu bunicii pentru câteva zile. E fericită. Doarme până la 11, stă toată ziua afară, se spală cu apă încălzită la lighean – fericirea ei că duşul e stricat, mănâncă prune şi mere verzi culese din copac. Pleacă seara să facă rost de lapte proaspăt din sat. Ieri au mers în pădure, la căpriţe. Le-a sărit o căprioară în faţa maşinii şi s-au oprit să o admire. S-a jucat cu porcuşorii şi  abia aşteaptă să meargă la văcuţe. Şi la râu să se bălăcească.

Bunica Mimi o pune la treabă – să scuture cearceafurile, să pună masa, să măture, iar Taia îi desenează animale, joacă împreună cărţi, îi face tot felul de construcţii inventate din te miri ce. Şi o asistă la lecţiile de vacanţă, de care eu credeam cu tărie că nu se va atinge cât va sta acolo.

Sunt fericiţi cu toţii. Ea are parte de lucruri pe care nu le face în fiecare zi, pe unele poate nu le-a făcut niciodată, iar ei au ieşit din rutină, din grija lui mâine, din amorţirea zilelor. Ana e veselă şi zglobie, ei sunt parcă înviaţi. Azi gaşca se completează cu încă o bunică,  aşa că răsfăţul va fi total.

Copiii au nevoie de bunici

De toţi bunicii. Iar dacă au norocul să îi aibă în viaţă, trebuie să îi lăsăm să profite din plin. Mi-a luat ceva timp să înţeleg asta. Când era Ana mică, mi se părea nedrept să o împart. O așteptasem atât, o dorisem atât şi acum trebuia să o dau din braţe. Preferam să deschid uşa cu dinţii sau să îmi rup spatele cu bagaje, să ajung la epuizare de câte erau de făcut,  decât să o las câteva clipe în grija bunicilor. Doar mama avea undă verde la ea, dar şi acolo mă mai încerca câte un sentiment de gelozie sau teamă. Stăteam vigilentă ca un soldat de pază atunci când bunicii se drăgăleau cu ea, uneori şi când o priveau. Mă enerva fericirea din ochii lor, mi se părea că  este a mea şi doar eu am dreptul să mă bucur de ea.

Spre norocul tuturor mi-a trecut, m-am înţelepţit şi am realizat că  lăsându-o să îşi trăiască copilăria complet, rotund, cu tot ceea ce include ea, îşi creează o identitate şi multe amintiri care o vor alina toată viaţa. Mi-e greu şi acum să o las, sun de o mie de ori să verific dacă e bine, să văd ce a mai făcut. Mă panichez dacă nu primesc veşti câteva ore. Dar o las, îi las.

Da, bunicii răsfață copiii. Și așa și trebuie

Oricât vi s-ar părea că vă scapă lucrurile de sub control, lăsaţi-i! Da, bunicii îi răsfaţă, le termină treaba, îi ajută la orice, sunt în stare să le dea în gură şi la zece ani. Da, le dau dulciuri pentru că “ce rău poate să îi facă, şi tu ai mâncat şi uite ce bine eşti”. Da, îi lasă la desene uneori fără limită şi program.

Da, le cumpără toate prostiile de la tarabe, ce dacă mai are 5 mingii acasă, era frumoasă, i-a plăcut. Da, le dau şi cremwurşti şi şuncă şi poate îi lasă să mănânce şi două ouă odată. Da, îi culcă târziu pentru că cedează la rugăminţile de a citi încă o poveste şi încă una şi încă una. Da, cu bunicii sar de multe ori somnul de prânz, pentru că nu au timp de pierdut cu ceva atât de banal. Şi cine ştie câte mai fac, de care tu nu afli.

Dar bunicii au şi infinit mai multă răbdare, şi-au exersat-o în atâţia ani

Vorbesc blând şi calm, cedează uşor. Sunt o sursă inepuizabilă de poveşti şi amintiri. De la ei va afla copilul cel mai bine cum erai tu în copilărie, ce făceai, cu ce te jucai, ce îţi plăcea. Se pun la mintea lui oricând. Chiar dacă le e greu, o să îi surprinzi târându-se pe sub masă, ascunzându-se după colţuri, făcând feţe caraghioase, vorbind cu glas piţigăiat sau grav, pictându-se pe faţă sau mâini, purtând măşti ciudate sau coroniţe de prinţese.

Bunica îi împleteşte  codiţe fetiţei şi caută idei noi de coafuri, pe care le exersează pe părul nepoatei. Îi face în 5 minute supă cu găluşti doar pentru că îi era poftă, chiar dacă mai are trei feluri de ciorbă în frigider. Îi face suc de fructe proaspete şi îi coace prăjituri, îi coase fustiţe colorate şi o ia lângă ea să îi arate cum se face. Se prostesc împreună şi aleg oje colorate, cu care se dau amândouă, fiecare unghie altă culoare.

Bunicul îi face cele mai bune macaroane cu brânză. Nu ştie nimeni să amestece untul şi brânza fărâmiţată în farfurie ca el. Nici să facă cel mai bun ou moale, amestecat cu pâine. Îi desenează ore în şir. Îi povesteşte amintiri din copilăria lui. O ia în pod să astupe locurile pe unde plouă. Îi face leagăn din şipci de lemn şi adăpost pentru păpuşi.

Bunicii îşi poartă în inimă nepoţii încă dinainte de a se naşte, iar copiii îşi vor purta bunicii în inimă toată viaţa. Lăsaţi-i să îşi facă amintiri frumoase şi să fie fericiţi împreună!

Citește și

Nepoții sunt pentru bunici a doua șansă pe care le-o dă viața

Faptele bune se fac pentru oameni când sunt în viață

Aveți răbdare cu bunicii! Cu poveștile și sfaturile lor!

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto poshtiger.co

Posted in Lumea Anei, Lumea Pisicii, Parenting

Related Posts

5 Comments

  1. Lia pascu

    Si bunicii care l au crescut de la o lună până la 4 ani si apoi au fost excluși din viata copilului , ei ce sa faca ? Copilul este bolnav continuu ,nu stie sa ceara sa si vada bunicii.si daca i se promite , sigur se amână si apoi se uita promisiunea.si copilul iarăși se îmbolnăvește. Atâtea diagnostic si boli in doar un an și jumătate de când l au asumat parintii.atatea lacrimi pe obrazul bunicilor. Bunicii asteapta in fiecare weekend , bunica gătește special ceva ce i place nepoatei si neaparat o prajitura .Si asa a trecut toata vara .Si cand gata sa vina nepoata ,s a îmbolnăvit iarăși. Si au trecut 3 saptamani de la asa zisa boala .bunicii asteapta sa i treaca .a trecut vara si daca se răcește vremea n o mai aduc ca bunicii o scot la aer si răcește și bunicii fac doar 22 de grade în casa si ea e obișnuită la 25 .trece si iarna si vin vitezele si tot asa …

    • Ioana Marinescu

      Offff, ce trist. Totusi, ati incercat sa vedeti de ce s-a produs ruptura?Totusi daca ati crescut fetita 4 ani de zile sunteti persoane de care ea este extrem de legata emotional. Nici pentru ea nu este deloc bine ce se intampla, va sfatuiesc sa discutati cu parintii si sa incercati sa gasiti o solutie.Va doresc multa liniste si putere!

  2. Ioana

    Bucurie cat cuprinde in penita ta, Ioana. Am inceput cu povestea Legolandului nemtesc si apoi am trecut dintr-un articol in altul, fara oprire, doar ganduri si planuri, pana la bunici. Aici am simtit nevoia sa inspir adanc si sa las emotiile sa curga.

    • Ioana Marinescu

      Multumesc din suflet! Si pentru ca ai popoit pe blogul meu si pentru cuvintele frumoase!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.