Meniu Închide

Cum îi ajutaţi pe copii să iubească sportul? 7 paşi urmaţi de noi

Auzim peste tot de beneficiile sportului. Le simțim pe pielea noastră, atunci când ne mișcăm fundul la sală mai mult de o săptămână la rând. Am vrea ca ăla micu să fie un pic mai harnic. Să învețe de mic un sport, să îi placă, să fie motivat. Prea mulți copii obezi vedem în jur. Viitorii adulți teleghidați pe casă-birou-hai o extravaganță la mall.

Am vrea să facă sport și să le placă, dar nu prea știm de unde să o apucăm. Între şcoală, after, meditaţii, lecţii de pian, engleză, ateliere de te-miri-ce, sportul abia gâfâie să prindă un loc. Iarna e frig pentru înot, tenisul e un sport scump, la arte marţiale parcă nu îi surâde şi uite aşa mai bine îl lăsăm la calculator sau TV, să se mai relaxeze şi el puţin. Și ne întrebăm pe la 13-14 ani de ce leșină dacă urcă până la doi sau de ce plasa de la supermarket e mai greu de cărat ca o ganteră de începători?

E clar, trebuie să îl obișnuim cu sportul de mic. Ce e de făcut?

Recunosc, eu nu sunt o fire sportivă, tocmai pentru că în familia mea nu a existat un cult al sportului. Noroc că Pisicul consort, sportiv de performanţă în “tinereţe”, a tras de mine şi m-a adus la un nivel cât să nu îl fac de râs 🙂 . Tot el este şi responsabil cu latura sportivă a Anei. El a pus-o pe schiuri, a învăţat-o să meargă pe bicicletă, a luat-o cu el la tenis, insistă să nu lase înotul.

Şi se vede. Ana are uşurinţă la sporturi. Fără să fie chiar o grațioasă, că de, își spune şi gena de la mine cuvântul. Dar îi place și asta e tot ce contează.  Sigur că nimic nu s-a întâmplat peste noapte şi a fost nevoie ca noi să nu renunțăm, în primul rând.

Cum am făcut?

Am oferit exemplul personal

Una este să îţi priveşti copilul de pe margine cum merge pe bicicletă, alta este să mergeţi în tandem în parc. Să îl înveţe să schieze un instructor e minunat, dar după ce învață, nimic nu se compară cu aventuratul împreună pe pârtii. Şi nu, niciodată nu e târziu. Eu am învăţat să merg pe bicicletă la 32 de ani, de dragul Anei şi pe schiuri am făcut progrese din acelaşi motiv. Ani de zile am fost blocată în frica de gheaţă, pe care mi-am înfruntat-o ca să mă pot ține după ea pe pârtii mai dificile. Mă rog, că mă țin e o iluzie, dar măcar mă străduiesc.

Prima oară pe bicicletă, la 32 de ani
Prima oară pe bicicletă, la 32 de ani
Eu prima oară pe biclă, ea prima oară pe role
Eu prima oară pe biclă, ea prima oară pe role. 3 ani şi jumătate

Nu am lăsat-o să renunţe din prima

Cui îi place să învețe ceva care îl chinuie la început? Cine zice “vaaai, dar ce m-aș mai da cu fundul de gheață acum” sau “ce-aș asuda cu schiurile în spate ca să mă dau a mia oară 5 metri la vale și s-o iau de la capăt”?

Nu sunt pentru a forţa un copil să facă ceea ce nu îi place, dar nici pentru a-l lăsa să renunţe după prima încercare.

Ana avea 3 ani şi jumătate când a început baletul. După prima şedinţă i-a plăcut foarte mult, după a doua, când probabil a dat puţin de greu, mi-a spus că nu îi mai place şi nu mai vrea să meargă. I-am spus că nu poate să-și dea seama așa repede dacă îi place sau nu, că am plătit deja o lună de zile baletul şi îi propun să meargă acea lună  şi abia la finalul ei să decidem dacă mai continuăm sau nu. Dar că, odată decisă că nu mai vrea, nu se mai poate suci, o lună vrea, una nu, pentru că în orice sport e nevoie de continuitate.

A mers toată luna şi la final nici nu s-a mai pus problema de  refuz. Acum nimeni nu o mai dezlipește de sala de balet.

La fel s-a întâmplat şi cu schiul. Avea 4 ani, când am luat 5 şedinţe individuale cu instructor. Prima zi a fost minunat, a doua zi a fost cu mârâială, a treia zi nici să nu vadă pârtia. Tantrumuri, urlete, fund de pământ în parcare, all inclusive în stil toddler.

A convins-o Pisicu să meargă la lecţie, nu știu cum, că eu deja inspectam brazii din pădure ca să mă calmez, iar când s-a întors era toată un zâmbet și o bezea cu instructorul. Ba chiar își făceau planuri pentru a doua zi. Următoarele două zile treaba a mers ca unsă, iar la final plângea că mai vrea.

După experiențele astea, eu am concluzionat că există un moment critic în care copilul este tentat să renunţe şi este de datoria noastră să îl ajutăm să îl depăşească.

La schi la 5 ani, când deja se simţea ca peştele în apă pe schiuri
La schi la 5 ani, când deja se simţea ca peştele în apă pe schiuri

Am încurajat-o să facă ce a vrut, chiar dacă mie îmi tremurau chiloții

Ana este super fan tiroliană, căţărat la panou, sporturi uşor extreme. Le-a practicat de când i-au dat voie cei de la parcurile de aventură, adică pe la vreo trei ani. Deşi iniţial mi-a fost frică să o las, m-am asigurat că e totul sigur, am strâns din dinţi şi am zis “Hai!”. Este foarte important pentru copil să aibă acordul şi încurajarea părintelui.

Prima experienţă pe tiroliană
Prima experienţă pe tiroliană

Am lăsat-o în ritmul ei

Ana nu a fost niciodată printre primii din bazin, nu a prins cel mai repede schemele la schi, iar sfoara nu  o face nici acum, după 5 ani de balet. Nu îl faceți al doilea Michael Phelbs din prima lecție de înot și nici urmașa Nadiei din primul an de gimnastică. Lăsați-l în ritmul lui, e mai important să facă sport decât să facă performanţă. Mai ales dacă nu acolo e talentul şi chemarea lui.

Am fost consecvenți

Eu sunt de părere că înotul poate fi practicat şi în sezonul rece, dacă nu scoatem copilul cu părul ud afară. Dacă totuşi vă este teamă de eventuale îmbolnăviri, puteţi înlocui sporturile de vară cu alte variante pe timpul iernii. Patinaj, sporturi de sală, sigur sunt ceva opțiuni

Am inclus sportul în activitățile familiei

Verile sunt pentru ieșiri nocturne cu bicicletele în Herăstrău, iernile pentru coborâri în tandem sau în trio de pe pârtie. O luăm cu noi la antrenamentele de sport și uneori face și ea cât are chef. Sportul nu e ceva obligatoriu, ci amuzant, face parte din viața cotidiană, la fel ca celelalte activități.

Prima coborâre în tandem pe schiuri, la 5 ani
Prima coborâre în tandem pe schiuri, la 5 ani

Am făcut din sport ceva familiar

I-am povestit despre sporturi și sportivi români. Ne-am uitat împreună la Olimpiadă și la meciuri de tenis. Am inventat jocuri cu tematică sportivă. Unul din jocurile favorite ale Anei cu Pisicul consort este jocul de-a Duckadam, pe care el i l-a inventat când ea avea 1 an şi jumătate şi a rămas la fel de iubit ca atunci. Se întâmplă în apă, ea este faimosul portar şi el comentatorul sportiv şi totodată “mânuitorul”, care o aruncă în toate direcţiile după minge, făcând splash-uri spectaculoase în apă, pentru ca la final să facă o tumbă sau un salt fantastic, totul în hohote de râs. Recent i-a pus şi meciul Steaua-Sevilla din 1986, ca să înţeleagă copilul ce şi cum.

Nu spun că e mereu uşor, are multe momente când se plictiseşte sau nu are chef şi atunci o lăsăm, dar nu renunţăm niciodată. Nu cred că ce a mers la noi o să meargă și la voi, nu spun nici să ne urmaţi exemplul. Vă sfătuiesc doar să dați atenție sportului şi mişcării în viaţa copilului vostru şi în viaţa voastră de familie.

O să vă prindă bine tuturor și copilul s-ar putea să vă mulțumească când o merge în vreo tabără și o să impresioneze audiența cu câteva scheme învățate la ultimele antrenamente

Citește și

Pregătirea pentru adolescență începe la patru ani

After school, bonă sau bunici? Ce facem cu copilul după 12.00?

Educație financiară pentru copii. Cum o facem?

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Lumea Anei, Lumea Pisicii, Parenting, Sănătatea copiilor

Related Posts

4 Comments

  1. Laura

    Vă invidiez că puteţi face atât de multe lucruri cu ea! Eu trebuie să deleg multe activităţi (gen schiat) pentru că nu-mi plac şi nici nu ştiu să le fac. Nu ştiu să merg pe bicicletă (adică ştiu, teoretic, dar mi-e frică şi nu-mi place), nu ştiu să patinez (decât vag), nu rezist la efort prelungit etc. Aşa că o trimit la înot la cursuri, la schiat în tabără, pe munte cu clubul de drumeţii. Mă costă extra, dar ştiu că n-o privez, pe cât posibil de nimic. Evident, nu e acelaşi lucru când te duci 3 zile într-o tabără de ski cu atunci când te duci cu părinţii în Austria la ski, dar deh, facem şi noi ce putem 😀

  2. Ioana Marinescu

    La noi marele avantaj e ca il avem pe tat aplecat spre sporturii, pt ca in nadejdea mea, as fi aplicat ceea ce s-a aplicat cu mine, adica…nimic 🙂

  3. Elena

    Foarte bun articol! Sper din tot sufletul sa reusim si noi in aceasta vara-primavara sa convingem fiul de 5 ani sa practice sportul. Va doresc succes in tot ceea ce faceti! Va urmaresc cu mare drag!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.