Meniu Închide

Copiii și timpul

E ora mesei. E timpul să mergi la culcare. În zece minute plecăm, te rog să te îmbraci. Pierzi timpul. E târziu. Pentru noi este atât de logic și firesc să formulăm astfel de cerințe și chiar ne enervăm atunci când copiii noștri nu au nicio reacție. Pentru ei însă timpul nu există. Nu e târziu niciodată, ora mesei este atunci când le e foame, ora de somn e dușman feroce al orelor de joacă și toată treaba asta cu timpul li se pare complet inutilă și de neînțeles. Și e firesc să fie așa. Totuși, încet încet este necesar să le introducem noțiuni despre timp și ceas și să îi facem conștienți de anumite rutine orare. Ne place sau nu, trăim într-o societate în care timpul este un element extrem de important și e bine să îi învățăm pe copii să și-l facă aliat, pe cât posibil.

Recunosc că noi nu am insistat în educația Anei pe mai nimic din ce “ar trebui” să știe. Nu am învățat-o efectiv ceva, în sensul de a sta lângă ea să lucrăm asupra unor noțiuni sau să rezolvăm probleme din caiete și fișe. A învățat din joacă, din experiențele noastre împreună sau din răspunsurile la întrebările pe care a avut ea curiozitatea să le pună. De noțiunea de timp a devenit mai conștientă odată cu școala, când nu mai merge ca la grădi, să ajungem când reușim și avem chef, ci trebuie să respectăm o oră. Așa că întreabă mereu cât e ceasul, când trebuie să fim la școală și încearcă să își dea seama singură de timpul avut la dispoziție. Cu cititul ceasului, nevoia a venit odată cu dorința de a ști singură când să deschidă televizorul la Sofia I, să nu cumva să îl rateze. Așa că singura oră pe care știe să o citească pe ceas este ora zece. Suficient pentru moment. Când vreau să o fac conștientă de noțiunea de timp avut la dispoziție folosesc o clepsidră, iar ea este extrem de atentă să se încadreze cu activitatea pe care trebuie să o realizeze până să se scurgă nisipul. Clepsidra mi se pare un instrument care îi ajută pe copii să înțeleagă curgerea timpului și îi și ambiționează să realizeze anumite activități într-un timp dat.

Bun, așadar, la aproape 7 ani, copila știe câte ceva despre timp, mai ales despre lipsa lui, prin mult prea des rostitul “e târziu!” și știe să afle singură când e serialul ei preferat. Noi suntem ok cu asta, atâta timp cât pe ea nu o deranjează și nu vrea mai mult. Dar cum lucrurile se schimbă, iar de cele mai multe ori schimbarea e cerută de copii, a venit și momentul în care Ana vrea să citească singură ceasul. Dar nu orice ceas, ci ceasul creat de ea (cu ajutorul meu), la atelierul Axa timpului, la care am participat în ultima zi oficială de vacanță.

Ceasul Anei
Ceasul Anei

Nu am mers cu niciun fel de așteptări la atelier, știam că vom face un ceas, aveam încredere deplină în organizatori – echipa minunată de la Learning Hub și ne doream să facem ceva împreună. Pentru mine a fost ciudat și relaxant în același timp să fiu pe partea cealaltă a baricadei. De peste trei ani, de când țin atelierele de creație florală pentru copii, nu mai sunt obișnuită să fiu cea care ascultă și lucrează. E reconfortant din când în când să schimbi perspectiva. Atelierul a fost structurat perfect, cu un raport extrem de echilibrat între explicații și partea practică, astfel că nici nu am simțit cum au trecut două ore. Au existat multe detalii despre cum a apărut noțiunea de calendar, de ceas, de oră, cum s-a calculat, de ce folosim unitățile de timp și multe altele, explicate cu multă pricepere de Dan, facilitatorul cursului, o adevărată enciclopedie ambulantă. Nu a existat întrebare adresată de vreun copil sau adult, la care să cunoască răspunsul, chiar dacă depășea subiectul atelierului.

Piesa de rezistență a fost, cum era de așteptat, construcția propriului ceas. Întâi am realizat decorul ceasului. Am primit fiecare o planșă canvas, culori de tot felul si instrumente de pictură. Ana a decis tematica ceasului nostru – anotimpurile. Urma să facem câte un copac, în stadiul în care se află în fiecare anotimp, iar în centru să pictăm un curcubeu. Apropo, curcubeele sunt una din fascinațiile pisicii mici. Mi-a plăcut mult tema aleasă de ea, așa că am purces la execuție comună.

Concentrare la dublu
Concentrare la dublu

Evident că de undeva a țâșnit perfecționista din mine, care trebuia să urmărească să nu se depășească conturul, cifrele să fie perfect trasate, să aibă distanța optimă între ele, să existe simetrie (o obsesie pe care încerc din răsputeri să o înving), etc. Am fost taxată imediat de copilă, care mi-a zis – “Să știi că nu îmi place să lucrez cu tine așa, e ceasul meu, te rog doar să mă ajuți”. M-am conformat și am trimis-o la plimbare pe obsedata de control, că riscam să ne alegem cu o amintire știrbă ori de câte ori ne uitam la ceas și chiar nu era cazul. Până la urmă am reușit să facem o echipă pe cinste și ne-a ieșit o frumusețe de ceas, chiar dacă e mereu fie cu câteva minute înainte, fie cu câteva în urmă, în funcție de cât de mult am zbârcit distanța dintre cifre. Până la urmă timpul e relativ și ce contează câteva minute atunci când e vorba de viziune artistică și creativitate?

Ne-a plăcut tare atelierul, vă recomand cu drag să urmăriți programul evenimentelor viitoare marca Learning Hub, pentru că în afară de ateliere extrem de interesante, organizează și module de cursuri. Cel avut în vedere de mine este Junior Antreprenor, pe care îl vizez în special pentru componenta de educație financiară. Poate învață copilul ceva și ne organizează și nouă bugetul de familie, că singuri nu ne iese.

Posted in Educație, Evenimente, Lumea noastră

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.