Meniu Închide

Da, mi se întîmplă să fiu nesimţită. Sau proastă. Sau măcar bezmetică

Uite ce tâmpit e ăla, s-a băgat să îmi taie faţa. Boule! Doamne, nesimţită mai e femeia aia, tu ai văzut-o cât era de îngălată? Prost mai e, chiar nu înţelege ce îi spun? Cine, curva aia, care schimbă bărbaţii ca pe şosete?

Judecăm, punem etichete, aruncăm vorbe sau măcar gânduri grele

Nu ne oprim nicio secundă, nu ne punem o clipă  în papucii celuilalt. Nu ne gândim că poate a fost o greșeală, o scăpare, că poate nu a vrut să facă ce a făcut sau să spună ce a spus. Că poate are o pasă proastă sau nu se simte bine, că există un motiv în spatele comportamentului. Că nu avem suficiente date despre omul respectiv, care să ne permită să îl judecăm atât de dur şi să ştim sigur că ce am experimentat noi cu el este un comportament care îl caracterizează.

Am decis să exersez renunțarea la judecată şi etichete în urmă cu nişte ani, când viaţa mi-a servit o situaţie nasoală. Înaintea experienței  aş fi judecat-o în cel mai dur mod. Clar, dacă eram în faţa mea şi nu eram eu, m-aş fi ars pe rug direct şi fără comentarii. De atunci,  încerc să fiu blândă cu greșelile, cu situaţiile etichetate de societate ca fiind inacceptabile, cu comportamente mai puțin plăcute. Aplic mereu filtrul “dacă aş fi fost eu, dacă mi se întâmpla mie”.

În situaţiile mărunte,  de zi cu zi sunt şi eu destul de “generoasă” cu etichetatul şi judecatul, fie şi în gând

Din când în când primesc câte un avertisment şi trântesc câte una cât capul meu, pe care dealtfel m-aş grăbi să o taxez din partea cealaltă a baricadei. În ultimele luni, mi s-a întâmplat să fiu nesimţită. Din lipsă de timp, repezeală, neatenţie, minte în vacanţă şi cine ştie mai ce, am făcut lucruri care nu se fac și pe care în mod normal le-aș taxa destul de dur.

Acum ceva vreme am returnat un lucru împrumutat fără să îl spăl. Şi, cel mai probabil, fără să îl verific. Am stat şi m-am perpelit, mi-am pus cenuşă în cap, mi-am dat singură papara, cel puţin mental, cu vârf şi îndesat. Apoi, am realizat că, în aceeaşi zi , fusesem extrem de nepoliticoasă cu o persoană cunoscută şi o tratasem nemeritat de rece şi indiferent, pur şi simplu pentru că eu nu mă simţeam în largul meu în acel moment.

Recent am realizat că am uitat să returnez un obiect împrumutat pentru câteva zile, care stă la mine de vreo două săptămâni.

O, Doamne, iată cum am fost şi nesimţită şi nepoliticoasă și uitucă

Nu mai spun că nu mai apuc să îmi port prietenii și oamenii dragi decât în gând, foarte rar reușesc să îi sun sau să mă văd cu ei Asta se cheamă oare că sunt neglijentă oare?

Da, am fost și sunt toate astea. Pentru că sunt om şi tuturor ni se întâmplă. Să  fim nesimţiţi, prostănaci, răutăcioşi, uituci, bezmetici, să fim cumva normali şi să dăm cu oiştea în gard, să gafăm, mai ales legat de chestii care nouă nu ne plac şi pe care le taxăm una două la alţii. Ce putem face, decât să mergem mai departe, să ne asumăm greşeala şi să facem tot posibilul să nu o mai repetăm?

Putem să punem puţină frână judecăţilor şi etichetelor. Data viitoare putem fi noi acolo, sub lupă.

Vouă vi se întâmplă să gafaţi grav, de ați vrea să fiți mici mici şi să vă înghită pământul atunci, pe loc?

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Sursa foto –  Freepik.com

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.