Meniu Închide

Dacă asta-i normalitatea, atunci da, sunt anormală!

Îmi scrie o prietenă zilele trecute pe messenger că sunt anormală și îi cauzez depresie. O ajutasem cu o chestie de care avea nevoie. După ce am de-a face cu tine, mă duc spre alţi oameni cu aşteptarea să reacţioneze ca tine. Să ajute, să se ţină de cuvânt, să vorbească frumos măcar. Și nu se întâmplă așa. E nasol, să ştii! Evident că am râs. Nu făcusem nimic special.  Îi dădusem unei prietene  o bază de date de care avea nevoie pentru un eveniment frumos, de suflet. Era lucrată integral de mine, depusesem efort la un moment dat să o fac, dar nu m-a costat absolut nimic să i-o dau. Poate puţin timp să o actualizez. Nu mi-a trecut niciun moment prin cap că fac ceva ieșit din comun. M-a gândit apoi un pic la viața asta din jurul nostru.

Am trăit realitatea ”anormalităţii” mele din prima zi în care m-am angajat

Situaţia s-a repetat la fiecare colaborare nou începută, când oamenii încă nu mă cunoşteau. Cel mai des mi se răspundea la e-mail-uri cu “mulţumesc că mi-ai răspuns” sau “mulţumesc pentru promptitudine”.  Am primit răspunsuri siderate de la oameni care se aşteptau să le răspund în minimum o săptămână sau să le ignor mesajul. Chiar dacă răspunsul era unul negativ sau de amânare, el exista.

Mi se pare o lipsă acută de bun simţ să laşi lucrurile în aer şi extrem de rar mi s-a întâmplat să tratez un mesaj sau e-mail cu ignore. Dacă nu răspund, fie nu am primit, fie nu am văzut, fie pur și simplu mi-a ieșit din minte atunci, pe loc. Asta se întâmplă rar și când se întâmplă mă simt ca naiba.

Când spun că fac ceva, moartă coaptă fac

Dacă promit, indiferent dacă situația se schimbă, fac tot ce îmi stă în putere să duc totul la final. Dacă greşesc ceva,  fac tot ce pot să repar, chit că mă costă bani, timp, resurse sau că nu este apreciat efortul meu. Eu  ştiu că am făcut tot ce am putut.

Vorbesc frumos şi nu jignesc. Nu stau pe capul omului, doar ca să obţin ceea ce vreau.

Da, recunosc, perseverenţa, a se citi insistenţa nesimţită, este extrem de populară în zilele noastre

De la agenţi care vor să îţi vândă nu ştiu ce asigurări sau pachete avantajoase, până la cei care caută chilipiruri sau colaborări cu orice preţ, suntem invadaţi din toate părţile de oameni agresivi, care nu înţeleg că nu este nu. Nu ştiu exact dacă e bine ca mine, probabil că pierd mult cu asta, dar m-am lămurit că asta sunt şi alta mama nu mai face şi mă obişnuiesc cu gândul.

Nu jignesc şi las loc de bună ziua, chiar dacă îmi greşeşti

Până la urmă cine nu greşeşte? Pentru mine este important să văd că vrei şi te străduieşti să repari ceva. Când văd că lucrurile nu merg şi  nu mă simt confortabil în prezenţa ta, renunţ. Fără să îţi arunc vorbe grele, fără să îţi port pică, doar protejându-mă pe mine.

De câte ori am păţit eu să nu mi se răspundă la mesaje şi solicitări? Să primesc un refuz de a fi ajutată, deşi  era foarte simplu pentru persoana respectivă să mă ajute? Să discut ceva cu cineva, să mi se promită lucruri şi apoi totul să se evapore, ca şi cum n-ar fi existat niciodată? Să fiu sunată de zeci de ori de o grămadă de oameni când deţineam o funcţie şi apoi să dispară toţi, ca atinşi de bagheta zânei, când nu mai aveam o poziție pe cartea de vizită? Să fiu  tratată de sus şi extrem de dur pentru o greşeală pe care am făcut tot posibilul să o repar şi chiar am reparat-o cu mulţi nervi şi alergătură? Ohohoooo! Aş minţi să spun că zilnic, dar dacă fac o medie, la săptămânal mă încadrez garantat.

M-a schimbat asta în vreun fel? Din fericire nu. Deşi au fost multe momente de revoltă interioară, de hotărâri categorice – mă fac eu fată rea,  nu s-a întâmplat niciodată.

Oricâte şuturi în fund mi-am luat de la persoane şi situaţii , nu am încetat să cred în oameni şi nici să mă comport aşa cum mi-aş fi dorit să se comporte alţii cu mine

Aşa cum cred eu că ar trebui să te comporţi într-o lume condusă şi de alte valori decât cele financiare şi de poziţie/influenţă.

Da, sunt anormală!

Sunt anormală dacă asta înseamnă să răspunzi atunci când eşti întrebat ceva şi să nu laşi omul cu impresia că este invizibil. Dacă înseamnă să ajuţi atunci când poţi, fără să pretinzi ceva la schimb. Să te ţii de cuvânt atunci când spui sau chiar promiţi că faci ceva sau măcar să explici de ce nu mai poţi să faci. Să te porţi uman cu cineva care îţi greşeşte. Să îţi ceri iertare atunci când greşeşti tu şi să faci tot ce poţi să îndrepţi situaţia, chiar dacă din partea cealaltă răspunsul nu este tocmai cel aşteptat. Să îi tratezi demn pe cei mai mici sau mai slabi ca tine.

Sunt al naibii de anormală! Din fericire pentru mine mai am câţiva fraieri prin jurul meu şi în fiecare zi sper ca viaţa să îmi scoată în cale tot mai mulţi anormali şi împreună să refacem o lume normală.

Citește și

Faptele bune se fac pentru oameni cât sunt în viață

Lăsați lacrimile unei mame să curgă, nu le mai opriți!

Uneori, o mamă are nevoie doar de Mulțumesc!

Tu mai știi cum miros salcâmii?

Un exercițiu care mi-a schimbat, la propriu, viața

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.