Meniu Închide

De ce ne-ncurajăm copiii să crească prea repede?

Trec grăbită prin mall, preocupată să bifez cât mai repede lista din minte și să ies. Nu mai suport aglomerația din weekend și mi-e tare greu să înțeleg cum pentru unii mersul la mall e o relaxare, că eu ies ca bătută după fiecare vizită. Cu gândul la următorul magazin în care am treabă, ochii îmi fug fără să vreau către două fetițe care vin din sens opus. Una din ele e cam de-o seamă cu Ana, poate cu un an mai mare, iar cealaltă nu cred să aibă mai mult de 7 ani. Pleoapele le sunt colorate intens cu un fard roz-roșu, iar genele se pleacă sub greutatea rimelului. Rujul strident completează lookul. Mă gândesc că or fi venite de la vreun concurs ceva sau e vreo ocazie specială de sunt așa pavoazate. Totuși, par să fie ieșite cu familia în mall, într-o zi obișnuită de weekend, dar ce știu eu? Nu trec 10 minute și puțin mai încolo, în alt capăt al centrului comercial, văd altă copilă machiată ca la nuntă. În blugi, îmbrăcată lejer și cu fața sclipind în toate culorile. În magazine, filmul continuă cu scene similare, doar că de data asta e vorba de alegeri vestimentare. Părinții încurajează și chiar propun fetelor sub 11-12 ani pantaloni mulați și decupați pe jumătate de fund, topuri strâmte cu vedere la buric, maieu-plasă și alte asemenea.

Mi-a scăpat mie ceva sau am fost plecată pe altă planetă?

Sunt și eu mamă de fată, am bifat și eu rimel albastru, primit cadou de la vară-sa mai mare, trusă de farduri Rainbow – e așa mișto, evident că mă dau eu cu ea :-), manichiură la salon cu ojă de toate culorile, păr buclat, sute de selfie-uri pitzi style, de rămân fără spațiu pe telefon. Toate fetele trec prin perioada asta, e normală și nu cred că trebuie oprite, că vorba aia, fructul interzis e cel mai dulce. Doar că de aici până la a face din machiaj un obicei, chiar și de weekend sau a încuraja îmbrăcămintea provocatoare parcă e un pic de drum. Copiii văd, cer, le place, vor să fie acceptați, să fie plăcuți, nu au încă valorile bine conturate. Au mirajul pozelor de pe Insta și al videoclipurilor de pe Tik Tok, al tutorialelor cu machiaje și a tot ceea ce abundă în social media. Nu putem avea pretenția să se machieze în clasa a noua, cum am făcut-o eu sau chiar și mai târziu. Dar echilibrul e la noi.

Noi dăm măsura a ce, cât și în ce condiții

Noi avem datoria de a le explica ce efecte are machiajul asupra tenului, oja asupra unghiilor, ce consecințe poate avea ieșitul pe stradă în haine provocatoare la vârste fragede. La noi e mâna care le poate înlocui telefonul cu o carte când vedem că e prea mult, noi îi putem ține un pic mai mult în lumea poveștilor și mai puțin în cea a “socializării” false. Noi putem vorbi până ni se întoarce gura la spate – deși nu pare, discuțiile interminabile chiar au efect, la noi cel puțin au avut, dar cu argumente logice și într-o manieră empatică. Noi putem seta limitele atunci când simțim că e cazul. E minunat că vrem să le fim prieteni copiilor noștri, că vrem să îi vedem că țin pasul cu lumea în care trăiesc, că sunt primiți în grupurile din care fac parte, dar linia către pierdut controlul mi se pare mai fină ca niciodată. Copiii sunt ca niște bureți, dar depinde de noi ce fel de apă turnăm acolo, ce semințe le punem la rădăcină. E exact ca și cu atenția. Pe ce o pui, aia crești. Dacă tu îi vei alege pantaloni mulați de piele la 8-9 ani, îi vei pune trusa de farduri în brațe fără limite la 10 și îi vei da drumul în club la 12, s-ar putea să te vaiți degeaba în 2-3 ani că nu mai știi ce să-i faci și “l-ai scăpat din mână”.

Toți acești 10 ani de când sunt mamă m-au învățat că parenting-ul mult trâmbițat nu e decât o jonglerie

O joacă de-a acceptarea și limitare, un dans al regulilor și concepțiilor, o spirală infinită a explicațiilor. Nu prea există “nu am cu cine să mă înțeleg” decât dacă nu ai găsit butoanele și metodele prin care să te înțelegi. Nu-i simplu, dar și când vezi că, la final, de bine de rău ajungi “să te înțelegi”, parcă începe să merite. Așa că, vă rog eu, țineți copiii în copilărie cât puteți de mult. Faceți-le fetelor codițe dacă le acceptă, luați-le haine cu personajele preferate, lăsați-i să se uite la desene animate, furați orice crâmpei de inocență puteți. Au timp o viață să se dea cu farduri, dar păpuși n-o să legene până la pensie.

Citește și

Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin

Prea mic să mănânce singur, destul de mare pentru ciocolată

Nu mai creșteți genii, creșteți copii fericiți!

Tu ce-i spui cel mai des copilului tău?

Tu cât respect îi arăți copilului tău?

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.