Meniu Închide

De ce nu îmi duc copilul la concursuri școlare, dar îl duc (încă) la cele de aptitudini?

Până acum 2-3 ani era o isterie în jur legată de prezența copiilor la concursuri școlare. Că sunt prea multe, că sunt exploatați copiii în week-end, că sunt organizate de firme dubioase și taxele încasate, deși aparent mici, înmulțite cu numărul de școli sunt uriașe. A trecut moda, au intrat pe fir diverșii miniștri perindați pe la învățământ și ciupercăria de concursuri școlare s-a redus semnificativ. Au rămas câteva mari și late, organizate în anumite centre – nu știu exact bucătăria, că nu m-a interesat.

De când a intrat Ana la școală, am decis că nu o voi duce la aceste concursuri școlare

În afara cazului în care va cere ea – să trăiesc s-o văd și pe-asta :-). De ce am luat această decizie?

La început, adaptarea la școală ne-a dat destule bătăi de cap și mi-a fost teamă că dacă am mai suprapune o presiune, rezultatul nu ar fi unul fericit

Am preferat să lăsăm să se “așeze” materia predată la școală, fără nicio constrângere pe care un eventual concurs ar fi reprezentat-o.

Programul este și așa destul de încărcat și weekendurile încercăm să le lăsăm relativ libere

Deși ar fi ajutat la descongestionarea programului din timpul săptămânii, am ales să nu îi punem Anei nicio activitate suplimentară vinerea și în weekend. În afara concursurilor de interpretare la care mergem ocazional, weekend-ul este pentru relaxare, joacă, evenimente pentru copii.

Am simțit că ar fi fost o presiune în plus prin participarea la concursuri școlare

Atunci când colegii ei au mers la un concurs de matematică, am întrebat-o pe Ana dacă își dorește să meargă și ea. Mi-a răspuns că nu, pentru că îi este teamă că nu o să se încadreze în timp și că o să se panicheze. Ea este mai lentă la rezolvarea exercițiilor, în special la matematică, îi trebuie mai mult să înțeleagă enunțul și să rezolve. Știu că va trebui să depășească treaba asta și lucrăm la ea. Nu cred însă că presiunea ar fi rezolvat-o, ci din contră, ar fi adâncit problema.

Talentul Anei este în afara ariei acoperite de materiile școlare și am ales să o lăsăm să își concentreze energia acolo

Talentul Anei este în zona artistică – muzică, actorie, un pic de dans. Deși nu pot să mint și să spun că nu îmi fac griji cu privire la cât de “profitabilă” ar fi o eventuală carieră artistică, am ales să îi canalizăm energia acolo unde se vede clar că îi e chemarea. Nu neglijăm școala, dar, deocamdată, ne limităm la materia predată în clasă și eventuale lămuriri de care are nevoie acasă. Când va mai crește, e foarte probabil să se schimbe lucrurile.

Totuși, de ce am ales să mergem cu Ana la concursuri de aptitudini, în cazul ei concursuri de interpretare vocală

În primul rând, pentru că ne-a dovedit din primul moment că se simte ca peștele în apă pe scenă și nu are nicio problemă. Dacă atmosfera de concurs ar fi panicat-o sau ar fi inhibat-o, probabil că renunțam pe moment și reveneam când s-ar fi obișnuit. Dar nu a fost cazul. De la 5 ani de când a pășit prima dată pe o scenă și până acum nu a avut niciun moment în care să se  teamă. Din contră, a dovedit că se poate mobiliza în momente dificile – când era un pic răcită sau obosită și să dea tot ce are mai bun. Eu zic că asta înseamnă chemare și pasiune.

Concursurile sunt singurele momente în care poate “exersa” ceea ce face la ore, cu public

Sunt prilejul de a fructifica ceea ce a învățat și  a testa cum se simte cu adevărat un cântăreț, cu public și tot tacâmul.  În plus, acolo vede alți copii, își dă seama de tipuri diferite de reacții, se confruntă cu tot felul de situații și învață să reacționeze.

Am rărit mult concursurile de interpretare, am povestit printre rânduri de granița destul de subțire dintre echilibru și forțarea copilului spre gloria părintelui. Am recunoscut că am fost acolo, foarte aproape de muchie. Am și trecut-o uneori, dar am reușit să revin și să regăsesc măsura.

Asta am făcut noi, iar deciziile au fost dictate în principiu de felul de a fi al copilului nostru, de pasiunile și temerile ei, de ceea ce o activează sau o inhibă.

La voi cum e, copiii voștri merg la concursuri școlare? Ce părere aveți despre ele?

Citește și

Ne-am îmbolnăvit copiii de clasamente

Ne dorim să iubească școala, dar le-a prezentăm ca pe sfârșitul copilăriei

Cel mai mare regret din viața de părinte

Oana Moraru. Școala nu este garanția succesului în viață

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Pexels.com

Posted in Educație, Lumea Pisicii

Related Posts

2 Comments

  1. Guzu G.

    Felicitari pentru tot!!!!
    Isabella,craiasa mea a mers in pregatitoare la concursurile scolare(la care si-a dorit),din motive de tipete de dupa(chiar de nu-i erau adresate ei) nu a mai vrut.Anul acesta a revenit si merge doar la ce concursuri doreste .Noi avem “ghinionul” caci concursuri pentru chitara sunt peste 14 ani…doar copii ce insotesc anumiti artisti ajung in festivaluri,ce dureaza intre 3 si 7 zile.Am observat astfel de copii ce-si faceau temele pentru scoala prin hoteluri…si nu mi-as dori sa o vad astfel.;De cantat canta in pubic la serbari,la teatru,la gradi unde este mere primita….In schimb cu teatru merge la un festival pe an lipste doar o zi de la scoala ,de regula vinerea.
    Dar va merge doar cat isi doreste si stiu caci de vreo data va avea de ales intre scoala si chitara va alege fara probleme chitara..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.