Meniu Închide

De ce pentru ei putem mereu și pentru noi aproape niciodată?

O văd în magazin cum ridică o cutie cu nucă de cocos bucățele, curățată. Îi sclipesc ochii și o pune în coș. Fetița care era cu ea vede o cutie cu mango și ananas și îi spune mamei că îi e poftă. Mama pune și a doua cutie în coș, împreună cu alte produse. Încearcă să deslușească etichetele de la raft, dar nu reușește. Ajung la casă odată cu mine și întâmplător observ scena. Casierița marchează cutia cu mango și ananas – 7 lei, apoi o ia pe cea cu nuca de cocos, tot 7 lei. Mama o roagă să scoată a doua cutie de pe bon. Îmi pare rău, credeam că e mai ieftină nuca de cocos, se scuză ea. Adevărul e că și eu știam că e mai ieftină, oare când s-a făcut cât ananasul? Femeia plătește și cele două pleacă de la casă.

Fetița fericită, molfăind deja cu poftă la mango, mama oftând probabil după nuca de cocos. Mi-am dat seama că, de multe ori, chiar fără să ne dăm seama, suntem toate în locul femeii de la casă.

De câte ori nu ai plecat din magazin cu o rochiță adorabilă, roz cu volane, pe care fetița ta o s-o iubească, în locul bluzei pe care o ochiseși pentru tine? De câte ori nu ai lăsat perechea de sandale, că oricum nu știai la ce să o asortezi și ai luat în schimb niște bascheți cu șireturi colorate, perfecți pentru băiețelul tău?

De câte ori nu ai lăsat la casă ceva de care ți-a fost poftă pentru că ți s-a părut prea scump, în schimb i-ai luat copilului 5 cireșe la 100 de lei kilu în mijlocul iernii? De câte ori ți s-a părut mult să dai 15 lei pe o cafea, în schimb o limonadă la același preț a părut perfect rezonabil? De câte ori nu te-ai gândit că e hoție curată o geantă minusculă la 300 de lei, dar i-ai dat lejer pe o jucărie senzorială?

Adevărul e că atunci când devenim părinți, pentru ei se poate aproape mereu, iar pentru noi aproape niciodată

Pentru ei ridicăm sprânceana mai rar, deschidem portofelul mai larg și suntem mai dispuși să cedăm, în situații pe care pentru noi nu am fi făcut-o.  Luăm haine cu mai multă ușurință, deși știm perfect că le rămân mici cât clipești un pic mai lung. Ce contează, când sunt atât de simpatice ținutele de copil? Târguim trufandale, pentru că sperăm că au nutrienți (deși nu prea au) și știm că lor sigur le-ar fi poftă dacă le-ar vedea. Dăm mici averi pe jocuri care promit marea cu sarea.

Renunțăm noi ca să aibă ei, deși știm că nu e sănătos și nu ne place când ne vedem părintii făcând fix asta

E normal și inevitabil să o facem, probabil. Când am devenit părinți, o parte din noi s-a desprins ireversibil și trăiește în slujba copilului. E bine, însă, ca măcar din când în când, să îi amintim celeilalte părți că și noi suntem aici. Femei cu necesitatea de a fi cochete, bărbați cu oful după hobby-uri și timp pentru sine. Adulți cu nevoi, dorințe și pofte de nucă de cocos proaspătă, tăiată, la cutie.

Citește și

Eu trăiesc și pentru mine, nu doar pentru copilul meu

Nu sunt un părinte bun. Frica ta care e?

Copilul modern, între clopot de sticlă și neglijență

Fericirea e făcută din bucăți rupte. Tu le lipești între ele

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii

Related Posts

2 Comments

  1. Simona

    Ai mei s-a sacrificat în mod vizibil pentru mine, dar din păcate mesajul cu care am rămas eu de atunci a fost vinovăția că ei nu pot avea ce-și doresc din cauza mea. Așa că nu-mi cresc copiii cu “povara” asta, cu riscul de a fi catalogată drept “egoistă”, nu mă sacrific pentru copii, dar nici nu-i sacrific pe ei pentru mine. Întotdeauna am încercat să le explic că suntem toți membri ai aceleiași familii, cu drepturi absolut egale și trebuie să găsim o soluție de compromis pentru toți. Bonusul e că din cauza asta acum am doi copii cu skill-uri de negociat fantastice 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.