Meniu Închide

Despre asumare. Îmi vaccinez copilul și susțin vaccinarea

E un subiect controversat. Nu te băga. O să ai reacții de tot felul. Ai grijă. O, da, am stat enorm de mult să mă gândesc dacă să scriu vreodată pe blog despre vaccinare. Se știe că alăptarea, vaccinarea, orientarea sexuală și religia sunt subiecte care aprind spiritele mai ceva ca artificiile de revelion, așa că e prudent să stai de-o parte. Oh, stai, când am fost eu prudentă vreodată? Când mi-am învățat eu copilul să stea cuminte într-un colț, să nu spună ce gândește, doar ca să nu deranjeze? Hmm, păi niciodată. De ce aș începe acum?

Am ales să scriu și să vorbesc despre vaccinare

Mi-am vaccinat copilul și îmi asum asta. Susțin vaccinarea și din nou îmi asum.  Decizia de a vaccina copiii este una strict personală și ține de istoricul, convingerile și temerile fiecăruia, așa că intenția mea este una de a vă informa, nu de a vă convinge.

Vă spun doar fapte și vă rog din inimă să vă informați din multe multe multe surse autorizate și credibile înainte să luați o decizie.

De ce am ales să scriu acum despre asta? Pentru că, în august 2018, s-a împlinit un an de când vaccinul pneumococic conjugat a fost introdus în schema de vaccinare obligatorie. Ana are un istoric cu tot ce ține de aparatul respirator, ne-a dat multe bătăi de cap între 2 și 6 ani, așa că am rezonat cu subiectul.

Am rezumat pentru voi cele mai importante aspecte privind bolile pneumococice

Informațiile au fost furnizate de doamna doctor Doina Pleșca, medic primar pediatru cu supraspecializare în pneumologie pediatrică.

Cea mai frecventă boală, a cărei principală cauză este infecția cu pneumococ și care se instalează în primii doi ani de viață este otita medie acută, adică puroi în spatele timpanului.

Infecția poate rămâne doar în acel punct și, de regulă, se rezolvă după un tratament cu antibiotic. Dacă însă infecția se extinde și se complică, există chiar riscul unor afecțiuni extrem de grave, cum ar fi meningita sau abcese cerebrale.

O altă  formă gravă de infecție este cea de la nivelul sinusurilor – sinuzita sau cea de la nivelul plămânilor.

În primii cinci ani de viață, cam 80-90% din infecțiile pulmonare la copii sunt determinate de virusuri. Mai rămâne un procent de 10-20% determinat de cauze bacteriene. Dintre acestea, cele mai multe sunt cauzate de infecția cu pneumococ. Pneumonia poate fi localizată  strict la nivelul plămânilor sau poate să se răspândească și la membrana care acoperă plămânii – caz în care apare pleurezia și atunci e o formă complicată, amenințătoare de viață. Mai departe, poate să ajungă în sânge, cauzând o bacteriemie sau septicemie, extrem de periculoase.

Cum putem să ne ferim copiii de aceste afecțiuni?

Primul pas este alimentația. Ideal ar fi ca până la 6 luni copilul să fie alăptat la sân, apoi să primească o alimentație echilibrată, adecvată vârstei și supravegheată de medicul pediatru.

Alt pas foarte important, la intrarea în colectivitate, este responsabilitatea părintelui față de starea de sănătate a copilului. Când este bolnav, copilul trebuie ținut acasă, pentru că altfel există riscul să îi îmbolnăvească și pe ceilalți și starea lui să se agraveze.

Mare parte dintre copii pot să fie purtători sănătoși de bacterie. Vaccinarea reduce chiar și riscul ca micuțul să devină purtător sănătos al bacteriei în nas și faringe.  Astfel, riscul pentru individul purtător se reduce substanțial, la fel și riscul de a disemina infecția, nu numai pentru copii, dar mai ales pentru persoanele de vârsta a treia, vârstă extrem de vulnerabilă.

În România, principala cauză de mortalitate sunt afecțiunile respiratorii

Pneumoniile bacteriene reprezintă cam 19-20% din cauzele de mortalitate. Aproape 30% din cazurile de decese în primul an de viață sunt determinate de bolile respiratorii.

Vaccinul pneumococic conjugat se administreaza bebelușilor începând cu 2 luni (la 2, 4 și, respectiv, 11 luni) și are rolul de a-l proteja pe copil de bolile produse de pneumococ (bacteria Streptococcus Pneumoniae). Vaccinarea începe de la 2 luni, pentru că sistemul imun este imatur și atunci se începe construirea  unei imunități de durată.

Este foarte important ca vaccinul să fie administrat în toate cele 3 doze, conform schemei de imunizare

O singură doză este insuficientă pentru asigurarea numărului necesar de anticorpi care să prevină infecția cu pneumococ.

Toți copiii născuți începând cu data de 1 august 2017 pot beneficia gratuit de vaccinul pneumococic conjugat, prin prezentare la medicul de familie.

Vaccinul pneumococic a existat mereu în stocuri, în limita achiziționată de Minister, așa că nu există pauze de vaccinare. În cazul în care, totuși, sugarii nu au beneficiat de vaccinul pneumococcic conjugat pentru 13 tulpini, conform calendarului la 2,4 și 11 luni, prezentați-vă  cât mai rapid la medic pentru recuperare

Bolile pneumococice pot afecta grav copilul sau chiar mai rău, așa că este datoria noastră să ne informăm și să luăm cele mai bune decizii.

Dacă aveți întrebări legate de vaccinare sau despre vaccinul pneumococic, voi face tot posibilul ca acestea să ajungă la doamna doctor Pleșca și să primească răspuns.

Interviul integral cu doamna doctor Doina Pleșca aici:

Articol realizat în parteneriat cu Asociația „Mame pentru mame”

Citește și

Febra copiilor e un lucru bun. Nu mai fugiți de ea

Cele mai răspândite mituri despre sarcină și naștere

Primul sfat pentru proaspetele mame

Știi că ești mamă româncă dacă…

Mami, tati, mai respirați un pic!

Și tu ești o mamă bună!

Ce am învățat de când sunt mamă

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Posted in Lumea noastră, Sănătatea copiilor

Related Posts

12 Comments

  1. Simona

    Ai uitat de circumcizie, hahaha. Adica acolo nu stiu cum e, dar aici e unul din cele mai controversate subiecte, care face din cei mai buni prieteni dusmani 🙂
    Aici vaccinul nu e obligatoriu, poti refuza din motive personale, dar nu sunt foarte multi care sa refuze sa-si vaccineze copiii. Adica da, stiu, exista povestile infioratoare cu urmarile vaccinurilor la unii copii. Daca citesti toate efectele secundare te trec frigurile. Nu poti decat sa speri ca nu te incadrezi in procentajul celor afectati de respectivele efecte secundare. Doctorii aici subliniaza tot timpul ca “nici un medicament nu este sigur, si de obicei un medicament este administrat cuiva cand beneficiile sunt mult mai mari decat riscurile daca nu este administrat”, multa lume nu intelege asta si e esential.
    Caz concret, eram gravida cu Emmy, si pentru ca ea a fost extrem de mare si statea undeva foarte jos (Robert era sus, cu el nu puteam respira ca apasa pe plamani) am facut un sir intreg de infectii de tract urinar. Care nu s-au dus niciunde cu ceai de merisoare, bicarbonat si alte chestii mai neutre, pentru ca era din ce in ce mai rau doctorita s-a vazut nevoita sa-mi dea totusi antibiotice. Mi-a dat toata monografia medicamentului (Macrobid) inainte de a mi-l prescrie, tocmai, sa ma familiarizez cu toate posibilele efecte secundare. Infectiile au trecut, dar pana la urma s-a dovedit ca Emmy a fost in cei 0.02% copii afectati, i s-au inchis toate fontanelele inainte de 2 luni. Deci pana la un an a stat sub observatie medicala saptamanala (si daca ma trezeai la 3 dimineata as fi stiut sa-ti recit pe de rost semnele de presiune intracraniana la bebelusi) si are cele mai multe poze pentru a ca trebuit sa-i fac una pe saptamana din aceeasi pozitie, ca sa fie siguri doctorii ca evolueaza normal, am avut un an de zile intrebandu-ma daca va fi normala si cand vedeam cat de precoce e mi se parea ironic sa se intample ceva si sa ramana o leguma pentru restul vietii sau mai rau, sa o pierd cu totul. Deci stiu ca nu e usor sa fii in micul procentaj al persoanelor afectate de medicamente, fie ele pastile sau vaccinuri sau orice.
    In acelasi timp, am inteles ca in Europa si in special in Romania au inceput sa apara epidemii de boli eradicate de sute de ani, si pentru ca organismul nu mai are anticorpi pentru ele, nu se poate apara cum ar trebui. Lumea nu intelege ca si vaccinurile evolueaza odata cu tehnica medicala, ca sunt tot mai sigure si mai “curate”, ca nu poti compara un vaccin de azi cu unul de acum 50 de ani si asa mai departe. Nu incerc sa conving pe nimeni, dar eu una mi-am vaccinat copiii. As prefera sa nu ma stresez de polio si alte boli de care stiam doar din cartile de istorie. Si inca o chestie, care mie mi s-a parut de bun-simt si unde am avut acordul absolut al doctoritei: am rugat-o de la inceput sa nu combine vaccinurile, n-am facut niciodata mai mult de unul pe luna, m-am uitat pe programa de vaccinuri si impreuna cu ea le-am defalcat pe toate, asteptand minim o luna intre ele, sa fiu sigura ca nu sunt afectati copiii. Recunosc, pana au ajuns copiii cu primele la zi aveau 18 luni (in loc de 12, cum era recomandat), dar asa am fost eu mai linistita. Nu cunosc nici un copil in Canada care sa fi avut probleme de la oricare vaccin. Stiu copiii cu autism destui, dar toti au fost diagnosticati inainte sau independent de vaccinari. Parerea mea proprie si personala e ca vaccinurile sunt mai mult bune decat rele, per ansamblu 🙂

    • Ioana Marinescu

      La noi circumcizia nu e motiv de harță. asta ne mai trebuia, unu in plus 🙂
      Brrr, ce experienta cu Emmy, imi pare tare rau sa aud ca ati trecut prin asta, dar tare bine ca lucrurile au fost bine pana la final.
      Da, in Romania au inceput copiii sa moara pe capete, pentru ca lumea se informeaza din grupuri de FB si se trateaza la tamaduitoare :-). In fine, ca intotdeauna, imi place abordarea ta echilibrata <3

  2. carmen

    Mă bucur că am citit un articol cu informații utile. Informații ce pot ajuta un părinte sa tragă singur concluzii. Căci, așa ar trebui sa fie. Sa decidă fiecare și sa își asume, indiferent de situație.

    Sănătatea Multă!

  3. Marina

    Da. Și noi suntem pro informare și asumare vaccinare. La condiția fetei mele, plus alergii, greutate mică am stat cu stres după fiecare vaccin. Nu le-am făcut cu ochii inchiși, am citit, ne-am sfătuit cu toți medicii din familie și cu medicul pediatru. Decizia de a vaccina nu este grea, necesită documentare serioasă cu/ din surse medicale corecte.

    • Ioana Marinescu

      Sigur ca trebuie multa informare, dar facuta din surse medicale, nu de pe grupuri de FB si din gura unor persoane neavizate. Felicitari pentru abordare! Mi ales in cazul unei stari de sanatate fragile inteleg ca decizia de a vaccina este si mai greu de luat

  4. Horeanu Ivana

    Am vaccinat pitica cu toate “obligatorii”. Decizia am luat-o cu soțul și medicul de familie care o urmărește. Am avut îndoieli, am auzit povești, dar mă bucur că am decizia corectă. Medicul de familie a fost mereu acolo să ne explice și ne-a dat încredere.

    • Ioana Marinescu

      Cel mai bine este sa alegem un medic in care sa credem si sa il ascultam. Este valabil pentru orice, nu doar in legatura cu vaccinarea.

  5. Ioana

    Am o intrebare: copilul meu a făcut otita supurata la 1 an, ulterior când avea 24 de luni am ales sa îl vaccinez cu Prevenar 13, o singura doza, pentru ca ni s-a spus ca la vârsta aceea se mai face doar o doza (acum are aproape 5 ani). E corect ca am făcut doar o doza la 24 de luni (când am luat hotărârea de a-l vaccina)? Sau mai trebuia sa ii fac și ulterior doze?

    • Ioana Marinescu

      Multumesc, Ioana, trimit intrebarea doamnei doctor intrebarea si sper sa revin cat de repede cu un raspuns

  6. Stefania

    Sunt si foarte multi medici anti vaccinare. Dar eu cred ca astia sunt din aia prosti care au dormit la cursuri :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.