Meniu Închide

Despre The Wall, naturalețe, surprize și o carieră “ratată”

Dumnezeule, cât ai fost de naturală. Ai fost o reală surpriză pentru mine, nu mă așteptam să dai atât de bine la televizor. 

Cam asta aud de trei zile, de când s-a difuzat emisiunea cu noi. The Wall, Marele Zid, nebunia la care am spus DA în vară și care s-a dovedit cea mai tare experiență a anului.

Recunosc că am așteptat emisiunea cu emoții aproape egale cu alea din platou. Eu am un simț al ridicolului și mai ales auto-ridicolului foarte dezvoltat și îmi era pur și simplu groază să nu mă fi făcut de râs. Din cauza emoțiilor, nu mai știam cum am reacționat și mă temeam că am țipat prea tare sau am fost prea tăcută, că am fost prea lacrimogenă și am părut falsă. Pfuuui, o grămadă de gânduri s-au învălmășit în mintea mea.

Ziua de difuzare a fost și ea cu peripeții.

Inițial am fost anunțați că se va da chiar de ziua mea, vineri, apoi că miercuri, pentru ca în final să aflăm joi dimineață că aia era ziua cea mare. Coincidea cu ziua mamei (da, eu am fost cadoul mamei de ziua ei, suntem născute una după alta) ea ne invitase pe toți la restaurant. Să plecăm de acolo și să ajungem acasă până să înceapă era exclus, poate doar să fi împrumutat niște aripi de la poneii Anei. În sală nu era TV și oricum era foarte multă lume. Fie vizionarea, fie ziua mamei păreau compromise și niciuna nu era o opțiune.

Cum oamenii norocoși sunt născuți toamna :-), s-a găsit până la urmă TV. Pe terasă, unde oricum nu era nimeni la ora aia. Așa ne-am ales cu o vizionare exclusivă, pe o terasă uriașă, închiriată parcă numai pentru noi. Toată trupa, de la mic la foarte mare, înșirați pe canapeluțe și scaune și cu sufletul ghemuit între păturile care ne țineau de frig. A fost un tot răul spre bine, că ne-am avut aproape unul pe altul și Buni  a mea a putut  să mă întrebe la fiecare cinci secunde, deși urma să vadă peste alte cinci “ce-ai făcut, ai dublat, a fost bine, a greșit, ți-a luat mult?”

Ana și tati la vizionarea nocturnă

Grijile s-au spulberat când am văzut că după primele 3 minute nu simt nevoia să schimb postul, ba chiar începe să îmi placă de mine.

De Pisicul n-aveam vreo grijă, el oricum dă bine în orice situație. Nu numai că m-am plăcut eu, dar feedback-ul de la toată lumea a fost mai mult decât pozitiv. Cel mai des am auzit “ai fost extrem de naturală” și “ai fost o surpriză, nu mă așteptam să fii așa dezinvoltă”. Oh, well, eu asta cred despre mine în viața de zi cu zi, dar se pare că las impresia de tăcută uneori, ceea ce nu credeam neam.

Una peste alta, lăsând toată modestia la o parte, mi-a plăcut de mine pe sticlă. Mi-oi fi ratat cariera de actriță.

Poate vede careva cu ochi bun și funcție potrivită emisiunea, mă cheamă la vreun casting și ajung “cea mai bătrână tânără speranță a showbiz-ului românesc” :-)))). Lăsând gluma la o parte, m-am convins că nu doar știu și mă simt eu autentică, ci că asta și transmit. Adevărul e că eu m-am simțit foarte bine în platou la The Wall și m-am bucurat că s-a văzut asta.

Cum m-am bucurat de reacțiile oamenilor. Am primit felicitări de la necunoscuți, de la oameni cu care nu vorbisem de o mie de ani, de la vecini și cunoștințe ale rudelor, de la prieteni dragi.

Ana a fost atracția, cum era și normal. Iar mi s-a umflat inima de cioară când am auzit cât de frumoasă,  sensibilă și carismatică e. Că e 🙂

Bucuria de final

Extrem de puțini oameni ne-au felicitat doar pentru câștigul material. Și mai puțini ne-au întrebat detalii despre bani

Cei mai mulți  au trăit cu noi fiecare bilă, fiecare sumă mare ratată la mustață sau pierdută, fiecare pas mai departe de un rezultat bun. Toți mi-au spus ce familie frumoasă suntem, cât de mult ne potrivim, ce frumos transmitem emoție. Că au plâns cu noi la final, de drag, de bucurie.

Asta mi-a confirmat încă o dată că am făcut o alegere bună. Pentru că principalul motiv pentru care am mers acolo a fost ca să punem umărul la spargerea monopolului păpușilor siliconate, maneliștilor, emisiunilor tabloid și știrilor cu capete zdrobite și creieri pe pereți.

Să arătăm lumii că poți face rating și din emoție constructivă, frumoasă, din sinceritate, din autenticitate. Din normalitate. Că și o familie fără drame și dureri supralicitate poate să trezească admirație și că inimile pot bate și altfel decât pe ritm de tragedie și can-can.

Citește și

De la oameni fără televizor la concurenți într-un show de televiziune

Secretele unei căsnicii de 11 ani

De la dublă infertilitate la șapte ani de fericire

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

 

Posted in Lumea Pisicii

Related Posts

6 Comments

  1. Micky

    In ultima perioada articolele tale sunt din ce in ce mai slabe. Nu stiu ce s-a intamplat, inainte te citeam cu placere – aveai ceva de spus – acuma nu faci altceva decat sa umpii paginile cu texte aleatoare. Cu parere de rau o sa ma dezabonez de la feed-ul tau.

    • Ioana Marinescu

      Draga Micky, imi pare rau ca ti-am lasat impresia asta, dar iti multumesc pentru feedback, criticile ne ajuta sa crestem. As vrea sa stiu cam ce gen de articole iti placeau si acum nu le mai regasesti. Este un blog, pe care se regasesc experientele noastre de familie, iar prezenta la The Wall a fost printre ele :-), era pacat sa nu se reflecte pe blog. Scriu in continuare si articole cu informatii despre copii, sfaturi de la specialisti, etc, dar si articole care reflecta experienta personala. Sper totusi ca nu te vei dezabona de la feed si vei avea rabdarea sa regasesti articolele care iti placeau. Cu drag, Ioana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.