Meniu Închide

Există viață după școală. Cum fac să o regăsesc?

Trec cu mașina pe strada mea. Este 8.45. Pe trotuar merg la o distanță mică una de alta două perechi mamă-fiică. Fetele au în jur de 5 anișori. Sunt vesele și râd. Și ele și mamele. Se îndreaptă relaxate spre poarta grădiniței. Mi se umplu ochii de lacrimi. Îmi amintesc brusc de diminețile noastre tihnite, în care mergeam agale pe alee spre grădi, povesteam câte în lună și în stele, aveam timp de îmbrățișări și pupici. Îmi vin apoi în minte după-amiezile și serile relaxate, pline de joacă și voie bună. Viața avea un ritm, timpul era dedicat jocului și copilăriei. Oare există viață după școală?

De când a început școala și mai ales din clasa I, viața noastră a intrat într-un vârtej incontrolabil.

De multe ori mă uit din exterior și detest ceea ce văd. Dimineți cu trezit greu, cu tras efectiv de copil, cu plâns de oboseală (ora fiziologică de trezire a Anei e undeva între 8 și 8.30). După-amieze cu exerciții cu enunțuri alambicate, cu calcule greoaie, cu saturație, cu revolte de “Mami, dar eu când mă mai joc?”. Seri în care ne grăbim să ajungem la puținele activități care i-au mai rămas în program și să terminăm și temele. Strategii de cum să termine într-un timp rezonabil. Deși temele teoretic nu ar trebui să îi ia mai mult de o oră, uneori Anei îi iau și trei, ritmul ei este unul mai lent. Nervi, frustrare, oboseală. De ambele părți.

Toate lasă în urma lor un copil lipsit de bucuria molipsitoare care o caracteriza și o mamă dezorientată, care nu știe de unde să apuce lucrurile.

De multe ori am simțit că situația scapă de sub control și atunci am decis să iau măsuri. Ce fac când simt că presiunea este prea mare și relația dintre noi tinde să fie sufocată sub papucul lui “trebuie”

Organizez programul zilei în așa fel încât să o pot lua pe Ana de la școală, să îi pot oferi suport în realizarea temelor.

Să aibă timp să se și joace liber, în voie. În zilele în care ne iese, se vede clar o diferență în disponibilitatea ei. Când timpul nu îmi va mai permite, voi încerca să mă ajut cu bunicii să realizăm măcar în unele zile acest exercițiu.

Când simt că este cazul, încerc să îi ofer activități deconectante, chiar și în timpul săptămânii

Un spectacol, participarea la un eveniment, vizionarea unui film acasă sau la cinema (în timpul săptămânii televizorul stă închis la noi), o vizită “la cărți” – anumite magazine care au raion de cărți și jocuri pentru copii, unde Ana ar sta și o jumătate de zi dacă ar putea

Dacă timpul alocat temelor este prea lung, s-a făcut foarte târziu și o văd prea obosită, pur și simplu închidem caietele și cărțile și lăsăm tema neterminată.

Îi dăm mesaj doamnei cu promisiunea că va recupera pentru ziua următoare. Sigur că asta e doar o excepție. Până acum cred că am praticat de două ori sportul ăsta.

Când simțim că rezervorul emoțional al Anei este gol, facem tot posibilul să ne potrivim programele astfel încât să facem o activitate în trei în timpul săptămânii

Un joc, o ieșire în oraș, când este cald chiar o ieșire cu bicicletele, etc. După o astfel de “infuzie” toleranța și disponibilitatea ei cresc.

Recunosc că nu sunt o maestră în gestionarea timpului și că este o adevărată provocare să echilibrez timpul dedicat școlii și temelor, cu cel dedicat activităților extra-școlare și timpul pentru familie.

Câteodată simt că este o misiune mai grea decât toate planurile de marketing, strategiile de comunicare și planificările de bugete pe care le-am făcut vreodată.

De când a început clasa I mă simt ca pe nisipuri mișcătoare și lista mea de dileme este atât de lungă încât vestea atelierului susținut de Oana Moraru – Copiii între 6 – 12 ani. Anii formativi. Atelier aplicat pentru părinți și învățători a venit ca o rază de speranță. O să aflăm acolo despre multe lucruri care ne frământă pe noi, părinții de copii școlari – Cum arată o relație reușită familie-copil-școală?

De câtă presiune are nevoie un copil, cât timp liber, câtă activitate dirijată? Cum pregătesc un copil pentru competiții școlare sau cum recuperez un elev rămas în urmă? Ce tehnici îl motivează către succes – acasă și în clasă? Cum arată un program echilibrat în clasă? Dar unul de acasă? Ce fac când copilul meu nu mai iubește școala? Cum împac filosofia mea de viață, ca părinte, cu rigiditatea sistemului și multe multe altele.

Vă sfătuiesc din suflet să vă înscrieți la eveniment dacă puteți. Dacă nu, îmi puteți trimite întrebările voastre și promit ca în măsura în care voi putea, să i le adresez Oanei, fie la eveniment, fie într-un interviu separat și să revin cu răspunsurile.

Aflați mai multe despre evenimentele susținute de Oana aici.

Citește și Interviu cu Oana Moraru – Școala nu este garanția succesului în viață

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Posted in Educație, Evenimente, Lumea Pisicii

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.