Meniu Închide

Experiența mea cu un site de dating și o petrecere de single people

M-am gândit că e timpul să schimb un pic macazul articolelor și să povestesc și chestii funny din experiența post-divorț. Asta nu înseamnă că nu vor mai fi și articole serioase, tocmai am unul în draft, sau articole din alte zone,dar vorba Anei, cu care mă sfătuiesc din când în când cu privire la blog – Mama, nu crezi că oamenii vor să mai și râdă? Ești cam dramatică în ultima vreme. Acestea fiind zise, că vorba aia, vai de părinții ce nu ascultă de copii :-), azi vă povestesc experimentul meu cu un site de dating și o petrecere de single people.

Ce, să nu îmi ziceți că nu m-ați fi văzut în astfel de ipostaze :-). Că eu sincer nu mă vedeam și dacă mi-ar fi spus cineva că o s-o fac și pe asta, îl trimiteam la balamuc. Dar, never say never, mai ales când apar în jurul tău oameni și situații care îți facilitează tot felul de experiențe. Povesteam zilele trecute că unul din beneficiile grupului de suport după divorț la care am mers a fost să cunosc oameni faini, cu care am rămas prietenă. Și cum vorbeam noi așa anul trecut, la una din ultimele ședințe ale modului, aflu că există și alte site-uri de dating decât Tinder. Nu râdeți, vă rog, am fost în aceeași relație 17 ani, din care măritată aproape 13, de Tinder am auzit în Social media, știam doar numele și cu ce se “ocupă” și îmi inspira zero încredere. Buuun, zis și făcut. Până la urmă, ce pierdeam? Maximum niște timp și suma de bani pe care am plătit-o pentru prima lună, pentru că oricum apoi intenționam să dezactivez contul, ceea ce am și făcut. Din luna a doua, taxa solicitată depășea cu mult suma pe care aș fi fost dispusă s-o dau pe un astfel de experiment. De banii ăia, mergeam o lună în cluburi și sigur eram mai eficientă :-).

În primele zece minute pe un site de dating am vrut să închid laptopul și să fug

Îmi pusesem la profil trei poze drăguțe, în diferite ipostaze, decente totuși, scrisesem că sunt blogger, aveam o descriere, zic eu, măcar inteligentă. Aveam să constat că niciuna din ele nu făcea prea mare diferență. În primele minute, am primit câteva zeci de mesaje, emoticoane, bună-uri, blink blink-uri și alte nebunii. Mă simțeam ca o păpușă în vitrină, ca să nu zic ca o știți voi ce scoasă la mezat, așa că am schimbat strategia. Mi-am ascuns pozele și le-am făcut vizibile doar la cerere. Primeam solicitare, mă uitam cine a făcut-o și dacă se încadra în așa zisele mele standarde, dădeam accept, dacă nu, rămâneam ascunsă. Criteriile le-am stabilit ad-hoc și au fost destul de simpliste – din motive lesne de înțeles de la înălțimea celor 1,77 ai mei, cei sub 1,80 și un pic, zburau din prima, îi urmau cei fără studii superioare – da, ok, îmi asum judecățile, apoi cei a căror descriere nu îmi spunea mare lucru, pentru că era din cele standard ale site-ului, așa că lista rămasă era desul de mică. Odată aceste filtre puse, am început să mă simt mult mai bine, până am primit primul mesaj. Fără nume, fără poză. Hai să îi dau o șansă, zic. Discuția decurgea destul de plăcut, până când, interlocutorul meu zice – Trebuie să îți spun ceva, eu sunt căsătorit, te deranjează?

Au urmat niște cuvinte care nu-și au locul aici 🙂 și un mare block. După domnul respectiv mi-am învățat lecția și întrebam abrupt, după primul bună, care e situația maritală a interlocutorului. Uite așa am mai făcut o curățenie. Nu cred că are nimeni idee câți bărbați căsătoriți “bine mersi” au conturi pe aceste site-uri. Eu nu m-aș fi gândit sigur. Apogeul a fost când l-am găsit pe lista de sugestii pe soțul unei cunoștințe. Am intrat rapid pe profilul ei de Facebook, să văd dacă avusese loc vreo schimbare. Nu avusese :-).

Așadar, prima mea lecție pe un site de dating ar fi putut fi că bărbații sunt niște porci. M-am rezumat doar la a considera că fiecare își face alegerile și nu e treaba mea.

Care sunt concluziile mele după experiența pe un site de dating

Nu aveam de gând să îmi ocup prea mult timp cu asta, că aveam și alte treburi, așa că interacțiunea mea pe site a fost moderată spre mică. Am luat-o ca pe un experiment și am fost selectivă, ca să nu zic ciufută. Am descoperit că mulți oameni divorțați își fac cont pe aceste site-uri, ceea ce e semn că suntem tot mai alienați social, dar asta e altă discuție. Am constatat că există tot mai mulți tați implicați în viața copiilor lor după divorț, ceea ce m-a bucurat mult. La fel cum m-a bucurat și să descopăr că, în ciuda prejudecăților, pe astfel de site-uri nu intră doar “ciudați” sau oameni care caută doar sex. Nu zic, sunt și din ăia, destui, dar parcă la fel de mulți, sau poate mai mulți sunt cei care chiar vor să cunoască persoane pentru întâlniri, discuții, relații, oameni care au disponibilitatea să lege conversații pe diverse teme. Că în secret speră la sex e posibil sau chiar foarte probabil, dar măcar salvează niște aparențe.

Știu că probabil o să apară întrebări, așa că să ne lămurim din start. Nu, nu mi-am găsit marea iubire pe site-ul de dating, nici n-aveam de gând și nici nu credeam că e posibil. Nu zic că nu e, dar nu era cazul pentru mine atunci. Nici n-am făcut colecție de bărbați, nu că nu erau, dar ne întoarcem la criteriile de mai sus, la care se mai adăugau treptat altele pe măsură ce vorbeam – pretențioasă, deh și se cam rupea filmul. Am avut însă câteva conversații amuzante, câteva interesante și una chiar profundă și din care am învățat multe. Da, am avut și două întâlniri. Băgați pop-cornul la loc, că nu zic mai multe ;-). Una peste alta, site-ul de dating a fost un experiment relativ reușit, mai ales că nu a avut niciun scop anume, poate doar să îmi mai alunge gândurile și atenția de la tot greul din ultima vreme și să mă reînvețe să socializez cu partea masculină, ceea ce oarecum s-a întâmplat. A,da, și acum, la aproape 40 de ani, pot să spun Na, c-am făcut-o și pe asta! 🙂

Cu petrecerea de single people a fost mult mai simplu

Am mers tot cu fetele mele de la grupul de suport, puse mai mult pe dans și distracție decât pe cuplat. Ceea ce am și făcut. Dansul și distracția, ca de altceva nici vorbă. Atmosfera era cam ca la petrecerile proaste din anii ’90, lumea așișderea. End of story. În cazul muzicii, faptul că s-a învârtit tot prin perioada aia a fost un plus, așa că am dansat de am rupt podeaua și am terminat distracția la celebrul gyros în Centrul Vechi, spunându-ne, evident, Na, c-am făcut-o și p-asta!

Acestea fiind relatate, sper că v-am amuzat un pic și pot să mă-ntorc la articolele de educație, parenting, lifestyle și…divorț. Un pic de variație n-a omorât pe nimeni, nu?

Citește și

Grupul de suport după divorț, un pas important în vindecarea mea

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Lumea Pisicii

Related Posts

8 Comments

  1. De la sex la dragoste

    M-am amuzat copios. Mi-am adus aminte cum eram eu dupa divort la 24 de ani. Parca eram o super experta. Multi baieti sau barbati aveau impresia ca am mancat sex pe paine si stiam de toate pentru toti. Inca mai activam atunci pe Netlog si Hi5. deci alte vremuri, aceiasi porci. Ulterior cand am creat blogur de la sex la dragoste am fost considerata fie escorta de lux, fie o guru a sex-ului.

    • Ioana Marinescu

      Vaaai, cum suna :-). Eu sunt și mai babă, de pe vremea Mirc ului :-). Experta nu m-am crezut niciodată, abia acum simt ca încep sa ma cunosc și sa ma descopăr din toate punctele de vedere.

  2. Alexandra Stanca

    Mi-am descretit putin fruntea citind, chiar esti curajoasa 🙂 ! Uite, eu voi fi serioasa, am niste intrebari si cred ca ma poti ajuta. Am senzatia ca privim din perspective diferite despartirea (eu am plecat, intuiesc ca la tine a fost invers), amandoua cu 1 copil. Vreau sa te intreb daca ai intuit/ai avut semne ca va urma o despartire, pe care poate le-ai ignorat, daca tu crezi ca exista vinovati sau este pur si simplu vorba de nepotrivire insa neobservata la timp… Mi-a fost foarte greu, insa acum e mult mai bine, sa fac fata vinovatiei (evident indicata de toti) de a imi priva copilul de o copilarie in care sa aiba ambii parinti alaturi… Provin dintr-o familie in cadrul careia s-a considerat ca “sacrificiul” pentru copii este solutia potrivita, mi-a fost foarte greu sa rup acest tipar, inca ma lupt cu mine, dar eu nu mai evoluam in acea relatie si am ales sa renunt abia in momentul in care am constientizat ca nu primesc nici macar respectul pe care il ofeream. Tu crezi ca s-ar fi schimbat ceva daca ati fi ales sa mai “dati o sansa”? Te rog iarta-ma, nu vreau sa rascolesc niste aspecte dureroase, dar m-ar ajuta sa stiu cum se vede din cealalta perspectiva, de la o persoana matura. Multumesc

    • Ioana Marinescu

      Draga mea, complex subiect, o sa încerc sa fiu cât mai coerenta și concisa. La mine a fost o decizie forțată de împrejurări, în sensul în care eu trăiam în iluzia unei fericiri, care se pare ca nu exista chiar în forma crezuta de mine. Am luat decizia de a pleca și de a divorța, dar nu mi-am dorit asta. Acum îmi dau seama ca e unul din cele mai bune lucruri care mi s-a întâmplat, pentru ca am evoluat enorm, m-am redescoperit pe mine, mi-am îmbunătățit viata sub multe aspecte, chiar dacă încă doare ca naiba. Dar probabil dacă nu as fi fost nevoita, nu as fi făcut acest pas niciodată și as fi continuat sa pun veșnică mea nervozitate și stare de nemulțumire pe seama factorilor externi. Nu cred ca exista o “vina” și nici nu trebuie căutată. Întotdeauna responsabilitatea e împărțită și dacă stam sa disecam cine a greșit primul, cine mai mult, etc, nu ajungem nicăieri. Focusul ar trebui sa fie pe vindecarea personala și pe binele copilului sau copiilor, pe păstrarea unei bune relații între foștii soți, care întâi de toate rămân părinți, dincolo de divergentele dintre ei. Cred ca ești f curajoasa ca ai făcut acest pas când ai realizat ca nu îți e bine și te felicit din inima! Îmi închipui cât de greu este sa faci fata presiunii, dar cred ca odată pornita pe drumul asta, ar trebui sa continui. Copiilor le e teribil de greu, dar pana la urma copiii cresc și în urma lor părinții rămân într-o relație falsa, care nu ii împlinește. Cu multa răbdare, foooaaarte multă răbdare, cu deschidere, empatie și înțelegere, lucrurile intra ușor ușor pe un drum cât de firesc se poate în aceste condiții. Dacă tu ai făcut ce ai simțit pentru tine și sufletul tău și știi sigur ca alta soluție nu era, atunci nu te interesează alte păreri, pt ca fiecare judeca după propria experienta, propriile frici, etc. Eu îți doresc sa îți găsești claritatea și liniștea și te admir din suflet!

  3. Alexandra

    Multumesc de raspuns, Ioana! Si eu te admir mult, esti mult mai curajoasa decat mine, ai facut mai multe pentru a te redescoperi si a te recupera, inclusiv povestea de mai sus si grupul de persoane divortate, plus ce mai povesteai tu cu masina 🙂 . Eu, dupa singura relatie care a durat 18 ani, din care ultimii 8 de casatorie, mi-am revenit destul de greu, chiar si acum dupa 2 ani de la despartire mai identific tipare deprinse in copilarie…cumva vreau sa ma opresc cu analiza si sa traiesc mai mult, insa stiu sigur ca se apropie momentul. Am progresat si eu mult, ma simt f independenta si sunt mandra de mine pentru ca sofez si incep sa vad rezultate in comportamentul fetitei ca urmare a schimbarii mele. Te imbratisez!

    • Ioana Marinescu

      Pas cu pas, Alexandra, orice mic progres contează. Nici eu nu sunt bine suta la suta, dar apreciez fiecare pas pe care îl fac și aleg sa merg mai departe. Te îmbrățișez cu drag

  4. Cristina

    haha..cate prietene de pe facebook te-au intrebat daca despre sotul ei este vorba ? :)))

    Felicitari ! fain articol ! si faina si experienta 🙂

    Multe imbratisari !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.