Meniu Închide

Fii mai prezentă, mama! Lecții de la propriul copil

Hârșt, hârșt. Tăiem împreună  gheața un pic umedă, că deh, e decembrie, dar gradele sunt de un martie mai zgribulit. Suntem prima dată împreună la patinoar pe anul ăsta. Picioarele alunecă pe gheață, mintea alunecă aiurea. Concursurile de pe blog, la care am de făcut extragerile, articolul de aprobat, încă un articol de scris, proiectele pe care le gândesc pentru la anul. Scot telefonul să fac o poză de Insta, poate o pun și pe…..Mama, mamaaaaaa, nu ești aici! De ce ai mai venit la patinoar? Simte gheața, fii una cu ea. Tu ești într-o altă lume acum. Fii mai prezentă! Putem face  noi altă lume, dacă vrei. Uite, ne imaginăm o poveste. Acolo e castelul Elsei. Nu avem voie să ajungem la el decât pe pod – o limbă de gheață mai udă de pe mijlocul patinoarului. Între două postări și trei gânduri, m-am prins în povestea ei. Noi, două  rătăcite din regat trebuia să găsim drumul înapoi și să ne ferim de toate relele întâlnite în cale. A fost gura de aer. Așa, rece, de decembrie.

Ca de fiecare dată, copilul meu m-a taxat că nu sunt prezentă la viață, prea ocupată să îmi fac planuri și griji

Prea prinsă în ieri și nerăbdătoare de mâine, ca să îl mai respir pe azi. Prea ocupată să fac poze pentru Instagram și Facebook, ca să mai văd ceea ce se petrece sub ochii mei. Îndemnul ei m-a smuls, măcar pentru câteva clipe, din pilotul automat. Două zile mai târziu, la serbarea de la balet, nu am făcut nici măcar o poză. Am filmat, dar am ținut telefonul de-o parte, habar n-am cât o fi ieșit de tremurat sau nu. Eu mi-am privit copilul dansând, fără  ecranul de sticlă între mine și ea. Data viitoare o să-l las de tot și o să port momentele în inimă.

La filmări nu ne uităm niciodată, în schimb amintirile adunate când suntem acolo cu totul ne alină în zile mohorâte și reci.

Facem planuri, scriem agende, ne fixăm obiective, că tot e final de an. Dar nu ridicăm privirea să vedem cerul, nu căutăm curcubeul după ploaie, nu simțim gheața sub patine. Ei încă o fac, dar mult mai rar decât înainte. Sunt striviți sub pretenții din toate părțile, sub obligații atașate în ultimii ani la fișa postului copilăriei, sub presiunea lui “haide, haide, ca e târziu”, încât în curând voi uita și ei să ne amintească.

Atunci, ce va fi de făcut?

Credit foto copertă – Cristina Jilavu, Event Portrait

Citește și

Bine cu mine. Exercițiu de prezență conștientă

Un exercițiu care mi-a schimbat viața

Cum mi-a schimbat o provocare de parenting relația cu copilul meu

Când obosesc, îi cer copilului meu să se comporte ca un adult

Iubește femeia care învață să nu fie mamă

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Posted in De-ale Anei, Lumea Anei, Lumea Pisicii

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.