Meniu Închide

Frica de întuneric. Cum ne ajutăm copiii să o depășească?

Mami, mi-e frică, nu pot să dorm singură. E prea întuneric. Sună cunoscut? Frica de întuneric este printre cele mai des invocate frici de către copii. Și cea pe care o recunosc cel mai ușor. Ce facem însă atunci când copiii nu conștientizează frica de întuneric? Și cum îi ajutăm să o depășească?

Pentru că părerile ei au fost mereu bine primite și de ajutor, am rugat-o pe Adriana Mitu să ne învețe cum îi putem ajuta pe copii să depășească frica de întuneric. Adriana este autoarea cărții Puterea părinților. Succesul părinților tăi depinde de tine și a cărticelelor cu povești terapeutice

În jurul cărei vârste apare frica de întuneric?

Frica de întuneric apare în jurul vârstei de trei-cinci ani, în momentul în care copiii dezvoltă abilitatea de a-și imagina. Astfel, ei se tem de lucrurile pe care le imaginează și care ar putea exista în întuneric. Însă, la această vârstă, ei nu au capacitatea să distingă realul de fantastic. O umbră poate deveni foarte ușor un monstru.

Pentru frica de întuneric care provine din registrul imaginar, o explicație logică cum ar fi că în șifonier nu este niciun monstru, nu îl ajută pe copil.

Sunt copii care nu verbalizeză această teamă și atunci ea poate apărea “ascunsă” în alte comportamente. Cum ne dăm seama că micuțul nostru se teme de întuneric ?

În general teama de întuneric este verbalizată, copilul spunând că se teme să doarmă singur sau să meargă, spre exemplu, până în bucătărie să-și ia un pahar cu apă. În spatele fricii de întuneric se pot ascunde o mulțime de alte cauze.

Uneori copiii au temeri simbolice ce apar atunci când alte temeri mai mari nu pot fi rostite.

Apariția unui nou frate, divorțul părinților și mutarea unuia dintre ei într-o altă casă sunt evenimente ce îl pot face pe copil să se teamă că va pierde și celălalt părinte. Astfel copilul începe să se teamă de întuneric sau să spună că are un monstru în cameră. În spatele temerii de întuneric se află o teamă mult mai mare, aceea de a pierde iubirea părintelui. Copiii pot percepe și somnul ca pe o separare de părinți.

Alteori, dacă moartea a fost asociată cu un somn lung din care nu te mai trezești niciodată, această situație poate fi o altă cauză pentru teama de întuneric. Iar exemplele pot continua.

Care sunt lucrurile pe care NU ar trebui să le auda un copil care se teme de întuneric ?

Atunci când ne gândim la temerile copiilor avem tendința să le tratăm cu mai puțină importanță decât temerile adulților. Ascultăm cu răbdare și compasiune o prietenă care suferă în fiecare zi de o altă boală. Dacă un copil se teme de monștri îi explicăm că nu are de ce  să-i fie teamă. Totuși, nici boala prietenei, nici monștri copilului nu sunt reali. Ascultăm cu răbdare și compasiune cum un adult se teme să meargă la locul de muncă, însă nu mai avem atât de multă răbdare cu un copil căruia îi este teamă să meargă la grădiniță.

Doar pentru că noi interpretăm cu mintea unui adult că nu există niciun pericol, acest lucru nu înseamnă că pentru copil acel motiv nu este real.

Chiar dacă boala, monștri, pericolele pe care copilul le percepe nu sunt reale, fricile sunt cât se poate de vii, atât pentru copii cât și pentru adulți.

Pe copil nu îl ajută să-și depășească temerile atunci când adultul este:

  • Autoritar, spunându-i să nu se mai teamă sau să termine cu prostiile
  • Minimalizează teama copilului, spunându-i că nu are de ce să se teamă, că este neînsemnat lucrul sau motivul pentru care se teme
  • Indiferent, neglijând pericolul pe care copilul îl vede, pentru că el nu vede acel pericol
  • Ironic, râzând de fricile copilului sau umilindu-l pentru că îi este frică
  • Supraprotectiv (părintele-elicopter), încercând să rezolve totul și să-l țină la distanță de orice lucru care îl sperie

De ce atitudinile de mai sus nu funcționează?

Atunci când îi spui copilului să nu simtă teamă pentru un anumit lucru, nu înseamnă că teama dispare. În schimb, îi transmiți că este ceva în neregulă cu el și cu ceea ce simte. Mai apoi copilul poate alege să nu-și mai verbalizeze teama. Nu înseamnă că a depășit-o. Ulterior, ea se poate manifesta într-un mod neplăcut, poate chiar violent.

În momentul în care un copil spune mi-e frică, primul impuls este să îi spui că nu are de ce. Este un reflex învățaț de la părinții noștri.

Indiferența nu ajută nici ea. Mesajul pe care copilul îl primește este acela că fricile sale sunt lipsite de importanță

Ironia și umilirea îl rănesc pe copil, în același timp scăzându-i încrederea în sine.

Iar supra protecția nu-l ajută pentru că evitarea nu este o soluție, din contră îi creează limite.

Atunci când evită lucrul de care îi este frică, teama crește, pentru că părintele îi confirmă prin atitudinea sa că într-adevăr pericolul există.

Totodată, evitând în permanență contextul care provoacă teama, copilul își limitează din ce în ce mai mult universul. Cu temeri se va confrunta întreaga viață. La examene, la un interviu, atunci când o oportunitate presupune și anumite riscuri, când va avea proprii copii. Important este să înțeleagă că are capacitatea să le depășească, nu să le evite.

Ce alte comportamente nu îl ajută pe copil?

Atunci când părintele își asumă teama copilului spunând: „ne este frică de întuneric”, această formă de exprimare implică faptul că și părintele are teama respectivă. Atunci înseamnă că există într-adevăr un pericol real.

Alteori temerile părinților pot genera temeri ale copiilor.

Mai există și temerile induse copiilor de către adulți. Noi, adulții de astăzi, am fost educați prin aceste modalități de control. Ni se spunea deseori: Dacă nu ești cuminte vine Bau-Baul”. Aceste strategii nu îl ajută nici copilul, nici părintele pe termen lung.

Cum putem aborda frica de întuneric în funcție de vârstă ?

Pentru copiii mai mici funcționează foarte bine poveștile. Cu toate acestea voiam să menționez un lucru foarte important.

Atunci când copilul nu manifestă frica de întuneric sau de creaturi imaginare, nu este recomandat să îi citești o poveste care i-ar sugera o astfel de teamă.

Scopul poveștii terapeutice este de a vindeca situațiile deja existente.

Pentru copiii mai mari (dar și pentru cei mici) este important să-i fie validată emoția, să fie înțeles și sprijinit, să nu i se spună că este mare și nu are de ce să se mai teamă, chiar dacă vorbim de un adolescent.

Dacă copilul se confruntă cu frica de întuneric, este recomandat să îți răspunzi la câteva întrebări în legătură cu asta

  • Când a apărut frica de întuneric?
  • Ce anume îl sperie? Absența luminii, prezența unor creaturi imaginare, posibilitatea să se întâmple ceva rău, de exemplu hoții să pătrundă în casă
  • Cum reacționează când îi este frică?

Ce efecte poate avea frica de întuneric netratată în copilărie? Trece pur și simplu sau ne poate « urmări » până mai târziu

Aici există cel puțin două variante:

  • Situația în care copilul reușește să își formeze mecanisme de a face față temerii. Singur sau sprijinit de adulți. Desigur că atunci când este sprijinit are mult mai multe șanse de reușită
  • Situația în care copilul merge cu această teamă și la maturitate sub o formă sau alta. Frica de întuneric rămâne sub această formă  sau se transformă într-o altă teamă. Temeri frecvente sunt teama de singurătate, teama de a dormi singur.

Eu îți pot spune din experiența mea că frica de întuneric nu trece de la sine în cele mai multe situații. Am trăit cu frica de întuneric timp de foarte mulți ani și am ales să lucrez cu ea abia acum câțiva ani. Plecând de la aceasta am identificat și sursa ei, era o teamă pe care o dobândisem de la bunica mea care și ea la rândul ei se temea de întuneric pentru că în trecut a fost atacată în timpul nopții.

Eu am preluat această teamă și i-am dat un înțeles propriu. Nu știam exact de ce îmi este frică, cert este că tresăream la fiecare zgomot auzit în timpul nopții, dormeam “iepurește”. Faptul că nu am lucrat cu această frică nu m-a ajutat să o gestionez mai bine. Din contră, ea a crescut în anii adolescență și la maturitate.

Frica de întuneric poate fi o simplă etapă pe care copilul o depășește odată ce reușește să facă diferența între real și fantastic.

Cel mai important lucru este să primească sprijinul părinților, să-i fie înțelese trăirile interioare și validate, mai apoi putând fi îndreptat către găsirea unor soluții.

Cea mai eficientă metodă de vindecare a temerii de întuneric și de creaturi imaginare este cea prin jocuri și povești.

La final, vă spun că Adriana susține niște ateliere de dezvoltare emoțională pentru copiii între 5 și 8 ani, despre care puteți afla mai multe detalii aici.

Citește și:

6 activități distractive cu materiale reciclate

5 jocuri care dezvoltă inteligența emoțională a copilului

Cum mi-a îmbunătățit o provocare de parenting relația cu copilul meu

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto Pixabay

Posted in Lumea noastră, Parenting

Related Posts

49 Comments

  1. Iohanna

    Foarte interesant articolul, chiar si noi trecem acum prin aceasta perioada, cand Victor nu mai vrea sa doarma singur, se trezeste noaptea si ne striga, trebuie sa dorm cu el. Dar nu am inteles foarte bine din articol cum trebuie sa reactionam, cum sa il ajutam, cum sa il sprijinim sa depaseasca aceasta frica. Am inteles ce nu trebuie sa facem, sa nu minimizam teama, dar, concret, ce putem face? Ok, povestea terapeutica poate fi o solutie. Unde putem gasi povestea cu liliacul? 🙂
    Multumesc 🙂

    • Ioana Marinescu

      Draga mea, ma bucur ca ti-a fost de folos articolul. Ai o surpriza pe e-mail, acolo vei gasi si raspunsurile pe care le cauti 🙂

  2. Valentina

    Am citit cu mare interes articolul pentru ca si eu ca parinte ma confrunt in aceasta perioada cu frica de intuneric. Baietelul meu de 4 ani care pana acum ceva vreme dormea cu lumina stinsa, nu mai accepta sa doarma decat cu lampa deschisa.
    Sunt si eu interesata de povestea cu liliacul; unde o putem gasi?

    • Ioana Marinescu

      Draga Valentina, ma bucur ca ti-a fost de ajutor articolul. Vei prii un e-mail cu o surpriza de la mine 🙂

  3. Natalia

    Draga mea, interesant subiext, după cum am și comentat, chiar și după atâția ani încă mă mai confrunt cu aceasta frică încă din copilărie, ba mai mult, susțin nu doar că nu trece, ba că se și adaugă l maturitate celelalte două, frica de singurătate și cea de a dormi singur în casă, după cum spuneai și în articol. Cel puțin așa e în cazul meu. Nu e nicio rușine, zic eu, doar că, pe vremea noastră parentingul acesta nu era ca acum, nu existau atâtea surse de informație, iar ai noștri cam faceau tot ce am citit mai sus cu așa nu 🙂 Mă rog, au procedat cum au crezut ei mai bine sau cum au fost la rândul lor învățați, important e să schimbăm noi ceva.
    Ce nu am regăsit însă în articolul tău e… Soluția 🙂

    • Ioana Marinescu

      Draga mea,
      În cazul copiilor cel puțin soluția este să îi ajutăm să conștientizeze frica, sa nu le-o acoperim, să nu le-o negăm practic să îi “asistăm” să treacă prin etapa asta. Pentru că asta este, o etapă, care, gestionată corect, va trece. Cea mai eficientă metodă de vindecare a temerii de întuneric și de creaturi imaginare este cea prin jocuri și povești. Din nou, în cazul copiilor 🙂

  4. Camelia

    Am citit si eu cu interes articolul. Si fetita mea este la varsta la care ii este frica de intuneric. Ma intereseaza si pe mine povestea cu liliacul. Unde o pot gasi?
    Multumesc!

    • Ioana Marinescu

      Draga Camelia, multumesc mult pentru apreciere! Ai o surpriza pe e-mail 🙂

  5. Sitari Catalina

    Si noi avem o problema cu somnul noaptea.Fetita mea îmi spune sa nu adorm înaintea ei,are 7ani dar totuși as vrea sa încercam si povestea cu liliacul…Unde o putem găsi?multumesc

  6. Horga Camelia

    Super articol!
    Mă regăsesc în el ca adult cu frici, îmi regasesc fetița . Ca si cadru didactic, îi regasesc pe copii…
    Avem nevoie de ajutor! As fi interesată de orice material.
    Multumesc anticipat pentru ajutor!

    • Ioana Marinescu

      Draga Camelia,
      Din pacate da, ne urmaresc fricile pana acum. Te felicit pentru ca te preocupa acest aspect in ceea ce ii priveste pe elevii tai. este mare lucru. Sper sa va fie de folos tuturor materialul!

  7. Diana

    Foarte interesant mi se pare articolul, imi place abordarea care merge pe acceptarea emotiilor copiilor, pe cercetarea a ce se afla in spatele acestei frici si nu pe solutii in x pasi pentru a face frica sa dispara! Te rog, imi poti trimite si mie Povestea terapeutica?

    Iti multumesc!

    • Ioana Marinescu

      Ma bucur mult ca ti-a placut abordarea! Voi mai face si alte materiale cu Adriana, ma bucur mult ca va ajuta.
      Sper sa iti fie de folos materialul!

  8. Carmen

    Foarte interesant articolul.Dar si copii mai mari (fiica mea are 14 ani ) se confrunta cu teama de întuneric .Va rog sa ma ajutati sa o ajut ! Am avut multe discuții cu ea pe acest subiect si cred ca are sursa in niște filme de groaza pe care le-a vazut intr-o tabăra .Unde pot găsi povestea Liliacului ?? Cu multumiri,Carmen din Pitesti .

    • Ioana Marinescu

      Draga Carmen,

      O voi intreba pe Adriana ce solutii ne poate oferi pentru copiii mai mai, eu simt ca e putin diferit 🙂 si revin la tine cu un raspuns.

  9. Florentina

    Interesant articol. Încerc si eu sa -l ajut pe băiatul meu de 5 ani sa treacă peste aceasta teama.
    Îmi puteți transmite Povestea?
    Mulțumesc
    Seara buna

    • Ioana Marinescu

      Ma bucur ca v-a placut articolul. Mult spor va doresc, sa va fie de folos!

  10. Alina

    Buna
    Foarte bun articolul, dar se incheie brusc fara solutii concrete. Piticului de 5 ani ii e frica de intuneric de vreo 6 luni si in fiecare noapte vine la noi in pat desi doarme in camera cu fratele lui ma mic, avand o veioza aprinsa si cu usa deschisa. Daca as primi si eu surpriza prin email, as fi recunoscatoare

    • Ioana Marinescu

      Alina, cred ca soluțiile depind de fiecare copil în parte. Abordarea prin poveste și joc este esențială în aceasta perioada. Cu personaje și întâmplări familiare copilului. Și multa răbdare, nu trece peste noapte. Puteți încerca un spray contra monștrilor și viselor urate – o banala sticla cu pulverizator, în care faceți împreună o poțiune magica – apa fermecata, parfum anti-monstri, etc și sprayati camera în fiecare seara. Îți trimit surpriza pe email în maximum 2 zile.

  11. Andreea Simona

    Buna!
    Foarte interesant articolul. Ne confruntam cu aceeași problemă. Fetița mea de 7 ani are această frică de vreo 2 ani. Se pare că am reacționat exact cum nu trebuia. Și nici nu știu cum ar trebui să abordez situația. Mă puteți ajuta?

    • Ioana Marinescu

      Draga Simona,
      In articol sunt indicati cativa pasi. In primul si primul rand, cred ca nu trebuie sa i se nege frica si sentimentele, apoi totul sa fie abordat in joaca. Si cu multa rabdare si blandete. Vei primi de la mine prin e-mail o poveste terapeutica de la Adriana, care ajuta la diminuarea fricii si reprezinta abordarea prin joc.
      O zi minunata si un an la fel!

  12. Oana Stefan

    Mi se pare foarte util articolul. Eu ma confrunt cu acest aspect la băiețelul meu de 4 ani. Noi am trecut si printr-un divorț acum 2 ani jumate si e foarte speriat daca nu ma are alaturi noaptea. Nu adoarme deloc singur.
    Nu stiu insa cum arata o poveste terapeutica.
    Va mulțumesc pentru sugestii.

    • Ioana Marinescu

      Draga Oana,

      Ma bucur ca ai gasit sprijin in articol! Este clar ca la baietelul tau teama este provocata, sau cel putin accentuata de experientele prin care a trecut. Este nevoie de o abordare blanda si multa rabdare. Vei gasi pe e-mail ceva de la mine, ca sa va fie de ajutor 🙂

      O zi minunata si un an la fel!

  13. PETRONELA PIRVAN

    Buna ziua !

    Fetita mea de 4 ani si jumatate are aceasta temere de intuneric si sa nu plec de langa ea dupa ce adoarme, desi doarme in camera cu fratele ei mai mare, 10 ani.
    Daca se poate, m-ar interesa si partea in care rezolvam aceasta temere.
    Multumesc,

    • Ioana Marinescu

      Draga Petronela, te rog sa verifici mailul, sper sa va ajute. O zi buna!

  14. Costea Mioara

    Foarte interesant articolul .Si noi avem aceasta problema…
    De unde pot face rost de povestea cu liliacul?
    Multumesc frumos!

  15. GORNESCU ANCUTA

    Buna baietelului meu de 7 ani e frica de ceva timp de intuneric, am incercat sa ii explicam ca nu are de ce sa ii fie frica dar tot persista. Sunt si eu interesata de aceea poveste. Nu stiu ce sa mai incerc. Multumesc

    • Ioana Marinescu

      Te rog sa verifici e-mailul, sper sa va ajute. O zi frumoasa!

  16. Elena Colt

    Buna. Baiatul meu de 10 ani inca nu poate sa treaca peste frica de intuneric. Fata mai mica decat el e netematoare, din aceasta cauza fratele ei se simte foarte complexat si nu vorbeste despre asta. Cum as putea sa-l ajut? Multumesc.

    • Ioana Marinescu

      Sa vorbiți mult cu el despre asta, sa îl ascultați, sa acceptați și sa validați frica. Sa îl rugați sa ii dea o forma, o culoare, sa identifice unde anume o simte în corp – în piept, în stomac, etc. Sa identifice trăirile asociate cu ea. E foarte important și sa discutați cu sora lui, sa îl înțeleagă, sa nu rada de el sau sa ii minimizeze frica și sentimentele. Mult succes!

  17. Claudia

    Bună seara. M-ar interesa și pe mine povestea cu liliacul. Si noi avem o frică de întuneric de ceva timp ( 7 ani). Mulțumesc. O seară frumoasă!

  18. Simona

    Pentru toti parintii de mai sus, va spun doar ce sa NU faceti cand copiii vostri se tem de intuneric. Sa nu le spuneti ca asta este o tampenie si ca e doar in capul lor. Eu, adult responsabil de 43 de ani nu pot conduce noaptea pentru ca mi-e frica de intuneric si mi se pare ca ma urmaresc mostrii in oglinda retrovizoare. Nu pot iesi afara pe intuneric (singura data cand am facut-o am facut un atatc de panica atat de rau incat am crezut ca au sa ma gaseasca ai mei dimineata moarta de inima la un metru in fata usii). Si asta pentru ca in copilarie, cand a inceput sa-mi fie frica de intuneric (imaginatie prea activa de copil) maica-mea mi-a refuzat categoric o lumina de veghe si mi-a pus in vedere sa incetez cu tampeniile astea ca-mi mai iau si bataie. Da, stiu, suna extrem de aiurea, dar sunt un adult care nu-si poate controla respectiva frica, desi acum pot sa o constientizez. Aviz amatorilor 🙂

  19. Monica

    Buna ziua! Am citit articolul dvs intrucat si noi ne confruntam cu problema expusa: frica de a adormi.Putem citi si povestea in continuare, va rog?

  20. Carmen Baculea

    Bună seara. Foarte interesant articolul. Băiatul meu are 8 ani si de ceva vreme manifesta des frici de tot felul, noaptea ( doarme singur din vara acestiu an ). Aceste frici au aparut in urma you tube- ului, unde vizulizeaza tot felul de chestii ( i l am interzis, mai nou ), reclame TV filme adulti la filme SF, poze de prin carti ( citeste f mult ), tot ce vede straniu, deformat ii crează frica si noaptea ma strigă continuu. Sunt f obosită deoarece nu ma odihnesc, de multe ori , noaptea, imi pierd răbdarea cu el, dimineața ii cer scuze si tot asa ne învârtim intr un cerc vicios…va rog, din suflet, dati_ne un sfat!

  21. Loredana

    As dori si eu solutii concrete pt frica de noapte.Baiatul meu de 6 ani se teme de intuneric,de ” cineva” ce sta sub pat si vrea sa ii faca rau.Multumesc frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.