Meniu Închide

În relaţia lor oglindesc visele mele de copil

Mă uit la ei şi nu mai pot de drag. Ea zglobie şi alintată, se întinde pe umărul lui lat, se pisiceşte şi negociază abil încă un filmuleţ pe youtube, încă o poveste, încă o schemă de-a lor. El intră în jocul ei şi cedează, sub privirile mele deloc încântate. Rar îi rezistă. Uneori îl mai enervează și pe el, dar chiar și așa și tot are răbdare mai multă cu ea decât mine.

Când era mică, o ţinea pe pieptul lui ore în şir, fără să se mişte

Era singurul loc în care se liniştea şi dormea legat. O punea în wrap şi dădea cu aspiratorul prin casă sau mergea la piaţă. Arăta ca Schwarzenegger în Poliţist de grădiniţă. Îl ştia toată piaţa, se minunau femeile “maică, eşti sigur că nu se sufocă acolo?”. Îi dădeau morcovi și mere pentru aia mică, chiar dacă avea doar 3 săptămâni.

Mai târziu îi făcea feţe caraghioase şi ea râdea cu gura ştirbă

I se lumina chipul când intra el pe uşă şi oricât fusese de mârâită cu mine, cu el era un zâmbet, o floare, o rază de soare. Mamele de fete știu ce zic. În bebeluşie, băiţa o făceam amândoi, dar apoi a devenit momentul lor special. Chiar dacă acum se spală singură, el trebuie să fie pregătit să potrivească apa, să o săpunească pe spate, să îi dea șosete.

De dragul ei a învățat să pieptene cosiţe lungi şi să prindă coadă de cal în vârful capului.  Umblă cu agrafe cu prinţese  prinse de cămaşă sau cu fluturaşi de păr prin buzunare. Îi atârnă câte o coadă colorată de ponei din pantaloni sau se trezește la serviciu cu animăluţe de pluş plasate strategic să îi ţină de urât cât nu e acasă.

Fete-fete la opt luni
Fețe-fețe la opt luni

El a pus-o prima oară pe schiuri şi a fost acolo când urca văicărindu-se cu schiurile în braţe, asigurând-o că peste un an-doi o să îi mulţumească.

A învăţat-o să meargă pe bicicletă şi au complotat împreună să îmi facă surpriză, când revin de la un curs să o găsesc fără roți ajutătoare. Tot el  insistă să înveţe să înoate bine, o ia la bazin şi împart conştiincios timpul, jumătate antrenament, jumătate distracţie.

El i-a povestit cine este Duckadam şi cum a intrat în istorie. I-a inventat chiar un joc, în care ea este Duckadam şi apără cele 4 goluri, iar pentru asta trebuie să fie aruncată în apă, rostogolită, zmotocită, totul în hohote de râs. L-au făcut prima dată la 1 an şi 5 luni şi de atunci ea nu are frică de apă.

Îi meştereşte tot felul de jucării şi fac împreună experimente. Îi desenează dragoni pe care ea îi colorează, îi spune poveşti din copilăria lui, o ia pe picioarele lui şi merg prin casă cântând “Piticul şi uriaşul”.

Îi citeşte povestea de seară şi apoi o ţine în braţele lui mari când îi e frică să adoarmă.

Ei doi
Ei doi

Mă uit la ei şi văd iubire necondiţionată, armonie, dăruire.

Ceva special şi normal în acelaşi timp. Mă uit la ei şi văd ce eu n-m avut niciodată. Până la şapte ani tata a fost acasă cu noi, dar nu îmi amintesc nimic din tot ce văd acum la Ana şi tatăl ei. Poate aşa erau vremurile, părinţii nu ştiau așa multe, prioritățile erau ce pui pe masă, nu ce sădești în suflet. Sau poate nu mai ţin eu minte.

Când aveam şapte ani, părinții mei s-au despărţit

Nu am înţeles atunci ce înseamnă asta, dar ceva în mine s-a rupt şi nu s-a mai refăcut vreodată. De atunci tata a fost un personaj pasager, căruia încercam să îi fac pe plac şi să fiu cum credeam eu că şi-ar fi dorit. Îl vedeam săptămânal sau poate mai rar, dar, culmea, îmi amintesc mai multe decât în perioada când stăteam în aceeaşi casă. Amintiri duale, confuze, pline de bucurie, dar şi vinovăţie.

Îmi amintesc cum mergeam împreună la Olăneşti la izvoarele termale, îmi amintesc plimbările lungi şi lacurile pline de nuferi. Îmi amintesc că îmi lua gumă Turbo cu surprize şi mâncam împreună prăjituri la cofetărie.

Îmi amintesc şi cât de singură m-am simţit la nunta lui şi cum îmi dădeam jos cerceii din urechi când mă lua cu el la biserică (tatăl meu şi-a schimbat religia), pentru că voiam să fiu ca cei pe care îi admira şi credeam că aşa mă va iubi.

Sunt convinsă că m-a iubit şi mă iubeşte, doar că nu am avut niciodată timpul, răgazul, condiţiile să construim mai mult.

Acum mă hrănesc din relaţia lor, din dragostea lor, din complicitatea lor. Mă uit la ei şi îmi doresc în fiecare clipă ca totul să meargă bine și nimic să nu îi clatine nici măcar un centimetru din lumea asta frumoasă.

Citește și

De ce moare tatăl atunci când pleacă bărbatul?

De la băiatul rău la tată de fată. 10 semne să îl recunoști

Când mama-i ciumă și tata-i mumă

Unde te grăbești? Mai ține-l în brațe puțin

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.