Meniu Închide

Începe școala. Zece reguli de aur pentru părintele de copil școlar

Începe școala. Nu, nu începi tu școala, dar e ca și cum.  Reîncepe negocierea cu trezitul de dimineață, alergătura după locuri de parcare,  fuga între școală și activități, grija să pregătim pachețelul, preocuparea pentru teme, pentru ora de culcare și pentru un milion de alte chestii. Sunt sigură că le știi prea bine. E greu să fii părinte de școlar, eu am zis.

De ce ar trebui să ținem cont ca să nu o luăm razna în tot balamucul și să nu ne stricăm relația cu beneficiarul principal, adică numitul copil care a adus toate astea în viața noastră? Eu am câteva idei, adunate în cei trei ani de experiență școlară.

10 reguli de aur pentru un părinte de copil școlar

Ai răbdare! Multă, infinită, din nou și din nou

Asta-i regulă sfântă pentru un părinte și atât, iar pentru un părinte de copil școlar e și mai important și mai greu de realizat. Răbdare când zice că nu mai vrea și nu mai poate. Răbdare când pierde al cincilea stilou într-o săptămână și își uită iar ghiozdanul la școală. Răbdare când vine cu tricoul alb plin de cerneală. Răbdare când stă 3 ore la un enunț de problemă. Repetă după mine: RĂB-DA-RE!

Nu aduce temerile și prejudecățile tale în fața copilului!

Teama ta de “calvarul” trezitului, groaza ta de trafic, frica și lehamitea ta de lecții. Copilul poate avea chiar un start bun la școală, dar depinde mult de ce imprimăm noi în el, iar tendința generală este să imprimăm exact lucrurile de care ne e nouă frică.

Nu transforma responsabilitățile și reușitele copilului în scopul tău în viață!

Să fie curat pe birou, să scrie impecabil, să aibă doar FB, să știe tabla înmulțirii din prima săptămână de predare. Ai crede că sunt responsabilitățile lui, dar de fapt, sunt ambițiile tale (și ale mele, ale oricărui părinte), care vin tot din fricile noastre. Frica de a nu pierde startul, de a nu rămâne în urmă, de a nu-și rata viața. Eu când mă apucă fricile, mă gândesc la toți cei care erau ultimii din clasă și acum o duc foarte bine. Sunt sigură că ai și tu exemple cu duiumul. Nu zic să fim chiar așa de relaxați, dar un pic de lipsă a cramponării nu strică.

Abține-te de la Cum a fost la școală? din prima clipă când vă vedeți!

Sau Ce ai învățat nou?, Cum a fost la test? și alte asemenea. Întreabă-l cum s-a simțit, cum s-a înțeles cu colegii, jucați-vă puțin, dă-i răgaz.  Când îl simți cu bateriile emoționale încărcate, îl poți întreba și despre cum a fost la școală.

Nu te erija în învățător sau profesor!

Locul profesorului este la școală. Acasă este locul părintelui, cu abordare de părinte, în fața unui copil, nu a unui învățăcel.  Nu deveni prea serios în relația cu copilul tău, rolul tău nu este să îi fii profesor, ci partener, sfătuitor, sprijin.

Implică-te!

Oricât de bună ar fi școala, oricât de în regulă pare învățătoarea, este nevoie de implicarea părintelui. Acordă sprijin și înțelegere cadrului didactic, mergi la școală de câte ori poți, ajută când și cu ce este nevoie.

Ai grijă la supra-aglomerarea programului și la rutină!

Mai ales până în clasa a V-a (că după înțeleg că nu prea mai e loc) există tendința de a aglomera programul copilului cu o grămadă de activități. Pian, balet, engleză, karate, înot, pictură. Să mai zic? Copiilor le place și vor să încerce, noi am vrea să le oferim o paletă cât mai largă de opțiuni. Minunat, doar că mare grijă la fenomenul de burn-out, care poate apărea și la copii. Specialistul spune, nu eu.  Mare grijă și la menținerea rutinei zilnice. Nu săriți peste mese, nu împingeți ora de culcare prea târziu. Pentru a face față ritmului din anul școlar, copilul are nevoie de odihnă și o alimentație adecvată.

Dă-i o pauză când are nevoie de ea!

N-o să moară nimeni dacă merge o zi cu temele nefăcute la școală sau dacă lipsește la ultima oră sau chiar o zi întreagă, dacă nu are ceva important în program. Dacă îl vezi obosit, dacă simți că un mic răgaz, o rupere în rutina zilnică ar putea să îl ajute, atunci oferă-i asta. O zi în natură, o ieșire la film în familie. o după-amiază leneșă, un răsfăț, toate pot ajuta la recăpătarea echilibrului.

Comunică permanent cu copilul tău!

Pune-i întrebări, răspunde la orice te întreabă, fă-ți timp să îl asculți, să înțelegi ce îl frământă, să îl sfătuiești. Nu ignora niciun semn care ar putea spune că ceva este în neregulă. Nu crede că sunt copilării și o să treacă. Dacă ceva pare că nu e ok, află despre ce e vorba.

Joacă-te!

Da, știu, e foarte greu, mai ales dacă nu ai o fire prea jucăușă. Dar mai ales atunci când intervin rigorile școlii, când apar greutățile în relația cu ceilalți copii, frustrările de tot felul, joaca poate fi limbajul excelent prin care poți obține cooperarea copilului tău. Chiar și la copiii mai mari merge, trebuie doar să găsiți tipu de joc potrivit, la care copilul reacționează.

Sigur că nu totul e bătut în cuie și nu reușim mereu să ne ținem de reguli, deși știm că așa ar trebui. Dacă le avem totuși în vedere, s-ar putea ca începutul de an și parcursul lui să fie un pic mai ușoare pentru toți. Tu ce alte reguli de aur ai trece pe listă?

Citește și

Începe școala. Cum facem pregătirea emoțională a școlarului?

Nu-l lăsa când începe școala! Atunci are mai mare nevoie de tine!

Dragă părinte de copil școlar

Succesul la școală al copilului depinde de implicarea părintelui

Școala nu este garanția succesului în viață

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Posted in Educație, Lumea noastră

Related Posts

3 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.