Meniu Închide

Jurnal de la cort – varianta în 3

Am revenit la mare, la cortul lăsat deja montat de plajă. Acum suntem 3. Şi e bine şi mult mai uşor. Pentru că nu mă mai priveşte dacă bate vântul sau se strică ceva sau trebuie vreo sfoară legată mai bine. Ba mă priveşte, dar nu mai atârnă pe umerii mei nicio responsabilitate. Se simte că a trecut de jumătatea lui august pentru că e frig. Seara deja e de hanorac si pantaloni lungi. Marea e agitată. Sunt valuri mari, spumoase, aproape ca în copilăria mea. Azi ne-am jucat toţi trei pe săturate. Conexiunea la net e precum tramvaiul 5. Vine când îşi aduce aminte. Ceea ce îmi aduce mie aminte să pun pe lista de cumpărături un router de net, să pot funcţiona şi în vârf de munte.  Pisicul consort e fericit. Pentru el e prima săptămână oficială de concediu. Eu am cam început să freamăt după zile de lucru cu planuri de toamnă, proiecte noi, pregătirea pentru clasa I. Dar fac tot posibilul să mă bucur, să inspir liniştea. Pentru că e mult mai linişte. Numărul de corturi e aproape la jumătate faţă de cum le-am lăsat. Dimineţile miros a frappe de la terasă sau făcut de mine şi  după amiezile a aperol spritz făcut de Pisic, ca la carte.

Azi i-am promis Anei că mergem în Vamă să se tatueze cu henna. Ea şi tati. Cică îşi fac fluturaşi “fioroşi”.Mai avem pe listă o zi de delfinariu şi hoinăreală prin staţiuni. Ana se joacă de-a bebele. Mult. Nu ştiu de ce şi nici nu mă mai obosesc să aflu. O iau ca atare şi 10-15 minute pe zi o învăţ să meargă, să vorbescă, o ţin ca pe un bebe mic, mă prefac că o pun la sân, o mângâi şi o drăgălesc. Vecinii noştri de cort chiar au un băieţel mic, care urlă aproape non-stop. De frustrare şi nervi. Pe el nu îl ţine nimeni în braţe şi nici nu îi vorbeşte drăgălit. Îl sâsâie să facă linişte, îl dau cu cremă şi îi îndeasă pe cap o pălărioară şi în 80% din timp îi spun ce nu are voie să facă. Ana e tristă pentru Matei şi îmi spune “uite, mami, ei nu vorbesc cu el, aşa cum vorbiţi voi cu mine. Tu vorbeai cu mine mami şi atunci când eram ca el?” Azi dimineaţă aproape că am văzut răsăritul. Ne-a trezit plânsul lui Matei pe la cinci şi ceva, dar nu am mai avut putere să rezistăm chiar să iasă soarele. Oricum, aici suntem atât de aproape de cer, de stele şi de mare, că răsăritul ăsta parcă nu mai e aşa mare şmecherie.

Azi Ana a scăpat preţ de două linguriţe într-un borcan de Nutella. Am lăsat-o. E încă vacanţă şi pentru ea. Cică de mâine ne urnim să mai lucrăm din caietul de recapitulări, să intrăm uşor uşor în ritm, că ne cam iese prin piele vacanţa. E frumos. Şi suntem toţi trei. De la cort încheiem apoteotic la patru stele în Bucovina. Coloana mea va da petrecere. Pentru că da, se pare că cel puţin pentru spatele meu, experienţa cort nu se va mai repeta prea curând.

S-a răcit binişor şi valurile se aud tot mai tare. Se pare că şi mâine e rost de bălăceală.

Am povestit aici cum am ajuns să mergem al doilea an la cort, aici cum ne organizăm pentru vacanţa la cort şi aici cum a fost prima săptămână doar noi fetele la mare.

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Posted in În vacanță, Lumea noastră

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.