Meniu Închide

Sper să te cresc bine, copilă!

În ultima vreme, îmi tot ajung la urechi povești despre copii de clasele a III-a, a IV-a, maximum a V-a, pre-adolescenți după standardele actuale. Povești care nu sunt chiar cu prinți și prințese. Sunt mai degrabă cu broscoi, care își hărțuiesc colegii de clasă, doar pentru vina de a avea o atitudine diferită și o relație bună cu părinții lor. Povești cu mici vrăjitoare, călare pe mături imaginare, care spulberă în calea lor pe oricine le-ar putea împiedica să ajungă la Făt Frumos.

Se spune ca fiecare acțiune prezentă își arată consecințele în viitor. Acum îmi doresc mai mult ca oricând să fie adevărat

Este cel puțin înfricoșător să auzi că mama unei fetițe de clasa a III-a  a fost în stare de șoc la vestea că în școală circulă poze cu fata ei îmbrăcată sumar. Zvonul s-a dovedit a fi fals. Sau că aceeași mamă a renunțat la orice activitate și a ales să se dedice complet fetei ei, în încercarea de a o readuce într-o stare de echilibru și a o feri de influența colegilor.

Că băieții unei clase de a V-a își întâmpină un coleg cu huiduieli la prima ora a dimineții. Sau că fetele de clasa a IV-a caută pe net filme porno și se numesc între ele curve. Lista e lungă și sunt convinsă că fiecare mamă de copil un pic mai mare are 1-2 exemple.

Poate că în majoritatea cazurilor este vorba de copii lăsați cu orele la TV, la programe necontrolate. Copii ai căror părinți suplinesc lipsa îndelungată prin cadouri scumpe și fără limită. Copii învățați  să știe de frică. Copii cu care nu se vorbește, cărora nu le explică nimeni prin ce modificări trece corpul lor și de ce e bine să se ferească.

Poate sunt și copii de care părinții se ocupă. Asta mă sperie cu adevărat

Indiferent cum sunt ei acasă, copiii ăștia vor sta alături de copilul meu și al tău. În general, sunt copii vocali, chiar agresivi și este foarte probabil să încerce să atragă adepți în cercurile lor.

Mi-e frică de mor că astfel de copii îmi vor hărțui sau șicana copilul. Am un copil sensibil, care taxează nedreptatea, răutatea și urâțenia. Și o doare. Caută confirmarea celor din jur, este extrem de afectată atunci când primește o observație greșit făcută, suferă când nu este acceptată și integrată.

Petrecem mult timp vorbind. Foarte mult timp, mare parte din timpul nostru împreună.

O îndemn să îmi spună orice o supără, orice neînțelegere, orice fleac. Îi repet obsesiv că nimic din ceea ce face acum sau în viitor nu mă va face să o iubesc mai puțin. Nu îmi spune din prima, dar pe măsură ce trece timpul, începe să se deschidă. Și îmi povestește cum colega nu știu care a supărat-o, cum Vlad o enervează pentru că îi cere mereu lipiciul. Cum doamna de sport a pus-o să stea pe bancă fiindcă a ieșit din rând la exerciții. Multe altele, diferite de la o zi la alta. Lucruri care pentru ea înseamnă totul în momentele alea. Pe măsură ce crește, problemele devin și ele mai serioase.

Încerc să mi-o imaginez peste 4-5 ani venind la mine cu problemele vârstei respective

Nu o să îmi mai încapă în brațe nici cât îmi încape acum, dar mâinile mele o vor strânge la fel de tare și îi vor șterge lacrimile de pe obraz și o vor ajuta să își golească burtica de tristeți și supărări.

Sper sincer ca fiecare minut pe care îl petrecem acum vorbind și disecând toate “fleacurile” să o trimită la mine când o va șicana vreun băiat sau o va jigni vreo colegă, când va citi porcării scrise pe ușa de la baie și nu va ști ce înseamnă, când poate îi va vedea pe ceilalți fumând și va fi curioasă, când cineva îi va frânge inima pentru prima dată.

Când o vor supăra copiii și va crede despre ea că nu e o mamă bună. Când o vor răzbi toate problemele zilnice și va simți că nu mai are nici aer să respire.

Atunci o să îi spun că orice problemă în viață are o rezolvare, mai puțin moartea sau o boală incurabilă și că orice va face vreodată nu mă va determina să o iubesc mai puțin

Citește și

E atât de mișto să fii mamă de fată

Ce am învățat de când sunt mamă

O mamă are nevoie doar de Mulțumesc!

Mi-e dor

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii, Parenting

Related Posts

2 Comments

  1. Adriana B

    Ce pot sa-ti spun? Incurajator ar fi faptul ca nu se poate anticipa cum va reactiona copilul tau la anumite lucruri care se vor intampla de la o varsta incolo, pornind de la experientele de pana acum. Si nu sunt doar aspecte care tin de educatie, comunicare sau buna crestere a copiilor cu care intra in contact, toti copiii trec prin schimbari comportament & experimenteaza stari/ impulsuri total diferite de cele cu care eram obisnuiti, uneori exagerate intr-o anumita directie (dureaza pana reusesc sa-si inteleaga emotiile si sa-si calibreze reactiile… pana la urma,asta inseamna maturizare)

    Ce am observat noi la copiii din generatia lui Tudor? In primul rand, incep sa devina mai vocali in tot ceea ce fac, simt nevoia sa-si exprime punctul de vedere si sa le fie luata in considerare parerea (nu doar acasa / in familie, ci si la scoala/ in fata profesorilor si a colegilor). O fac in modul cel mai direct cu putinta, nu-si pun problema daca deranjeaza sau daca nu ar fi in avantajul lor sa foloseasca o modalitate diferita de comunicare. In al doilea rand, incepe sa se manifeste dorinta de apartenenta, nu prea mai
    sunt jocuri la care participa toti copiii din clasa… si, cel putin in prima etapa, apar destul de mule manifestari de orgoliu si concurenta intre grupuri. Isi fac glume unii altora, se ironizeaza… uneori isi spun/ fac rautati gratuite. Ajuta un plus de atentie din partea parintilor (sa se asigure ca lucrurile astea nu degenereaza si/ sau sa intervina atunci cand sunt semnale in acest sens) insa, de cele mai multe ori copiii vor (si pot) sa se descurce singuri. Maturizarea nu se intampla cand totul e roz, intamplarile de genul asta (si invatamintele desprinse de acolo) sunt de fapt lectii de viata

    Ce cred eu ca ajuta? Sa fim alaturi de copil, sa-l incurajam sa ne faca partasi la intamplarile prin care trece in fiecare zi (chiar daca e o situatie peste care a trecut/ s-a descurcat singur, sau ceva aparent banal, e util sa discutam cu el, sa-l provocam sa se gandeasca la solutii alternative si alte scenarii posibile).

    Am pus mai jos un link care descrie mai in detaliu aceste aspecte, sper ca e de folos
    http://raisingchildren.net.au/articles/preteens_behaviour_nutshell.html/context/1088

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.