Meniu Închide

Raiul de după curs şi iadul de după o săptămână

În urmă cu aproape şapte ani, am pornit pe drumul lung și zbuciumat al dezvoltării personale. La primul curs la care am participat timp de trei zile, emoţia a fost atât de puternică, am trăit atât de intens, încât efectul a ţinut mai bine de o săptămână. Eram euforică, pluteam pe revelații, mă hrăneam cu aha-uri, tresăream de plăcere la fiecare sfat pe care reușeam să îl pun în aplicare.

Am reuşit să mă păstrez zen o săptămână după curs

Răspundeam cu recunoştinţă la cozile din trafic, le zâmbeam celor mai enervanți oameni, aveam răbdare cu mine, cu ai mei, descopeream în fiecare zi ceva nou. Am iertat, m-am împăcat în gând cu toţi duşmanii, am zis mantre de sănătate și pace în lume. Arătam de parcă îmi luasem permis de rezidenţă permanentă pe norişul roz, colţ cu strada serenităţii.

Asta până când a apărut prima situaţie invers cu așteptările mele. Ecourile cursului erau  palide, așa că Furia, prietena mea dragă, a preluat controlul şi să te ţii. Panica era dublă – pe lângă disconfortul normal, a mai apărut şi întrebarea Aoleu, dar zen-ul meu, ce-aţi făcut cu el? Şi cursul, oare ce-a zis la curs despre asta? Acum ce ar trebui să fac, aaaaa?

După ce a trecut furtuna, am realizat că nu uitasem chiar tot

Informațiile produseseră o schimbare, dar încă nu știam să gestionez trăirile ca să mențin echilibrul pe termen lung. Plus că, de multe ori, realitatea nu se pupă cu teoria.

Nu există confirmare mai bună decât confruntarea dintre realitate şi cursurile/conferinţele/workshop-urile de parenting la care am ajuns odată ce am devenit mamă.

La conferinţă totul pare simplu. Copilul urlă, tu te conectezi cu el şi descoperi cu blândeţe motivul, afli nevoile nesatisfăcute și le răspunzi

Ce faci când copilul urlă în ochii dezaprobatori ai rudelor sau  eşti în mijlocul unei adunări unde se cere linişte? În teorie, tu te-ai conecta cu el, dar în practică eşti doar un om,  vorba lui Carlas. Ai un bagaj de preconcepţii, învăţăminte din familie, traume, stări de moment. Aşa că cea mai bună variantă care îţi iese este să înşfaci copilul urlător de o aripă şi să părăseşti repede incinta plină de moace iscoditoare. Vezi tu pe urmă cum e cu nevoile, dacă mai ai nervi şi putere.

Mai sunt și momentele în care pur şi simplu te enervezi şi nu te mai poţi controla. În care spui şi faci lucruri pe care le regreţi şi care sigur n-au treabă cu seminariile și cărțile. Sau când afli la conferinţă că notele nu sunt bune, competiţia cu atât mai puţin şi revii plină de idei măreţe în sistemul de stat. Acolo te loveşte în moalele capului masa de părinţi care cere teme suplimentare şi participare la competiţii extraşcolare. Tu, rupt de pe norișorul non-competiției, pici direct în arenă, ca taurul la coridă.

Ce e de făcut când teoria e frumoasă, dar noi suntem nevoiţi să trăim în practică?

Cu timpul am învăţat să depăşesc frustrarea faptului că starea “de după” nu ţine o veşnicie şi odată ce te izbeşti de realitate ești nevoit să aplici în mod selectiv sau chiar să încalci  ce afli la curs sau conferință.

De la o vreme, eu am o “schemă” de evitat dezamăgirile

Mă duc la conferinţă sau curs cu mai puţine aşteptări. Nu trăiesc cu iluzia că găsesc acolo răspunsul universal la toate problemele mele.

Ascult şi aplic selectiv. Îmi propun să iau de acolo doar ceea ce mi se potriveşte, mie şi copilului meu şi să aplic ce simt că ar merge.

Încetez să mă mai judec aşa aspru. Da, cu siguranţă am făcut greşeli cu tona până acum  şi mai mult ca sigur o să mai fac, dar scopul nu este să mă pun la zid, ci să aflu cum pot face lucrurile mai bine.

Dacă există cărţi scrise de cel care susţine conferinţa sau cursul îmi iau măcar una, de reamintire.

Perseverez. Chiar dacă nu reuşesc să aplic sfaturile aflate sau le aplic în mod eronat sau inconsecvent, nu renunţ. Continuu să mă informez, să citesc şi să merg la evenimente, pentru că e imposibil să nu îmi rămână măcar o idee şi să o aplic fix atunci când am mai mare nevoie de ea.

Şi uite aşa, de la conferinţă la workshop şi de la seminar la curs, devin un pic mai instruită, uneori mai răbdătoare sau chiar mai înţeleaptă.

Voi cum faceţi să aplicaţi  ce învățați la o conferinţă sau la un curs şi mai ales cum faceţi să nu vă frustraţi că nu v-ați păstrat zenul și nu ați aplicat chiar ce trebuia de pe unde ați fost?

Citește și

Tu mai știi cum miros salcâmii?

Când toți plecau, noi am decis să revenim în țară

De la corporatist la antreprenor. Cum iei decizia?

Cum ne poate ajuta NLP-ul în relația cu copiii noștri?

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Posted in Dezvoltare personală, Lumea Pisicii

Related Posts

2 Comments

  1. alexandra

    O terapeuta foarte draga mie mi-a spus un lucru pe care eu il tin la capatai: “copiii nu au nevoie de parinti perfecti. Au nevoie de parinti autentici”. Pe mine ma ajuta de fiecare data cand simt ca-mi scapa toate de sub control 🙂

    • Ioana Marinescu

      Cat de bine suna! Ar trebui sa ne facem afis vorba asta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.