Meniu Închide

Când un copil nu vrea jucării și dulciuri, vrea doar pace

M-am îmbolnăvit foarte rău. Poate că aveam inima bolnavă și din cauza asta mi s-a îmbolnăvit și corpul. Eram prea obosită să mai am speranță. Eram prea obosită ca să lupt să rămân în viață. Mi se părea că ar fi fost mai ușor dacă ar fi căzut o bombă pe noi și n-ar mai fi trebuit să trăim așa.  Sunt vorbele unui copil de nici 8 ani la vremea respectivă, care de la 3 a trăit în război, pentru care sunetul de bombe a acoperit vocea mamei, iar raidurile aeriene au ținut loc de poveste de noapte bună. Și-a văzut prietena murind sub dărâmături, a suferit de foame și de frig, a târât oameni de sub moloz, s-a temut pentru viața ei și a fraților ei. Bana Alabed este o fetiță de vârsta copilului meu, care a supraviețuit deja unui război. Războiul din Siria.

Anul acesta împlinește 9 ani. Spre deosebire de Ana mea, Bana nu vrea jucării și dulciuri. Vrea doar pace. Vrea să trăiască, să meargă la școală, să aibă hrană și apă, să aibă haine și de unde să le cumpere. Să fie fericită cu familia ei alături. Toți, în viață. Războiul le-a dovedit deja că sunt niște învingători.

Am citit cartea “Bana Alabed. Am nevoie de pace” într-o zi și o noapte

Am plâns și am suferit cu Bana și cu mama ei și pur și simplu nu am putut să mă gândesc ce aș fi făcut în locul ei. Cartea, apărută la editura Litera, este povestea unui copil și a mamei lui despre războiul din Siria, mai precis din Alep. Nu despre politică, nu despre armată, ci doar despre viața trăită în război de oameni obișnuiți.

Coperta cărții “Am nevoie de pace”

O femeie și un bărbat, căsătoriți după legea musulmană, care s-au iubit și s-au respectat, au avut aceleași drepturi – Fathema studia să devină avocat, la fel ca soțul ei, când a izbucnit războiul. Au făcut primul lor copil mult dorit și așteptat, după o sarcină cu probleme. Fetița, Bana, s-a dovedit a fi un copil genial, care la trei ani știa deja să scrie și să citească și era interesată de tot ce înseamnă cunoaștere.  La scurt timp a venit și un băiețel.  Trei ani, Bana a trăit în pace. Își amintește viața frumoasă și lipsită de griji, alături de părinții și fratele ei.

Până când, într-o zi, totul s-a schimbat și bombele le-au furat viața

S-au trezit în nucleul unui război pe care nu l-au cerut, nu l-au provocat, dar pe care a trebuit să îl învețe.  Școala, spitalul, mâncatul la masă, dormitul în pat au devenit un lux și totul s-a transformat într-o luptă pentru azi și pentru mâine.  Ascunși în subsoluri ore în șir, salvați din calea proiectilelor, hrăniți cu cartofi sau orez, cu o singură ceașcă de apă pe zi, fără haine – le rămăseseră mici și magazinele nu mai existau, nevoiți să inhaleze praf greu și moloz, miros de cadavre putrezite și cauciuc ars.

Așa au trăit copiii din Alep. Cei care au mai trăit. Yasmin, prietena Banei, a fost unul din miile de copii morți în Alep

Până la urmă, Bana și familia ei au fost printre norocoși, pentru că au supraviețuit toți, până în ultima clipă posibilă. Au fost salvați și duși în Turcia în decembrie 2016 și de atunci se străduiesc să se vindece de bolile fizice, dar mai ales de spaimă și durere

Mărturia Banei despre războiul din Siria ar trebui citită de toți, părinți și copii

Este mai mult decât o carte. Este o lecție de curaj, de asumare, de putere, de simplitate.  Este un duș rece, un fel de “verificare a realității”, extrem de utilă pentru fiecare din noi. Este extrem de ușor de citit, dar ascunde o profunzime fără margini.

Astăzi, Bana este, alături de mama ei, unul din cei mai vehemenți militanți pentru pace. Încă din perioada cea mai grea pe care au trăit-o în războiul din Siria, ele au scris pe contul de Twitter și pe Facebook mesaje de pace și au cerut cu disperare ajutorul. Se pare că au fost auzite și familia lor a fost salvată, alături de alte familii supraviețuitoare.

Cartea “Bana Alabed. Am nevoie de pace”, scrisă cu ajutorul celebrei J.K. Rowling și al editoarei Christine Pride (care a editat și alte cărți autobiografice ale supraviețuitoarelor ororilor din lumea arabă), este un semnal de alarmă și un strigăt de ajutor, un manifest împotriva oricărui război.

Citește și

Nujeen, povestea care m-a făcut că privesc refugiații cu alți ochi

Povești de adormit copiii. Cărți pentru un somn ușor

Minunea, un film de văzut

20 de filme artistice de văzut în familie (partea I)

20 de filme artistice de văzut în familie (partea a II-a)

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

 

 

 

Posted in Lumea noastră, Recomandări

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.