Meniu Închide

Romantism la cote maxime. Cu copilul prin Paris

Cine mă cunoaște, știe că una din dorințele mele, devenite obsesie aproape, este să văd Parisul. Deși am avut o perioadă în care călătoream mult în interes de serviciu și noi, ca și cuplu petreceam vacanțe reușite prin Europa, niciodată lucrurile nu s-au legat în așa fel încât să ajungem în orașul visurilor mele. După ce s-a născut Ana, ieșirile noastre în afara țării au însemnat mare-munte, pe la vecinii noștri bulgari și vecinii lor greci, posibilitățile de manevră (financiară în special) s-au restrâns vertiginos odată cu părăsirea corporației, așa că dorința a fost împachetată frumos și pusă într-un colț de suflet.

Anul ăsta, mai precis zilele astea, eu și Pisicul consort aniversăm 10 ani de la căsătorie, așa că nu era ocazie mai potrivită să îl scot de acolo. Ne-am adunat toate forțele, am mobilizat tot Universul și…am reușit! Am organizat aniversarea romantică, minunată, fabuloasă…în trei :-). Din mai tot plănuim plecarea asta și nicio secundă nu mi-a trecut prin cap că am putea pleca singuri. Bine, mi-a dat prin cap, cumva așa era “normal”, chiar și mama, care este complet pentru implicarea copilului în activitățile familiei și o iubește la nebunie pe Ana, mi-a spus “măi, mamă, ce aniversare e asta, cu copilul după voi, las-o acasă că are cine să aibă grijă de ea”. Pentru mine, însă, de când suntem trei, vacanțele așa arată, în trei. Chiar și când era Ana mică, tot găseam modalitățile să ne simțim bine, cu toată solicitarea și oboseala, d-apăi acum când avem cu cine să se înțelegem, când discutăm de la egal la egal, când ne sfătuim și cântărim împreună deciziile, ar fi fost chiar aiurea să o lăsăm acasă. Mi-ar fi stat gândul la ea non-stop și m-aș fi bucurat pe jumătate de tot ce vedeam.

Acestea fiind zise, ia bărbatul aniversat, copilul și bagajul, pe care am reușit să îl fac pentru prima oară în viață decent, nu o casă pe roți, și…destinație, Paris! Am ales varianta de zbor low-cost și serviciile au fost foarte ok, decente și exact pe măsura așteptărilor. De la aeroport am făcut o oră până în Paris, iar când a început să se întrezărească turnul, ochii mei s-au umplut instant de lacrimi. Toată lumea mi-a spus să fiu pregătită, că este un oraș murdar, că este net inferior altor orașe europene, în special celor din Germania sau partea de nord a Europei. Nu mi-am făcut nicio așteptare, era absolut ok oricum ar fi fost, dar, spre bucuria mea, este exact așa cum mi l-am imaginat.

Foarte pe scurt, impresii din primele doua zile la Paris:

  • Metroul este extrem de alambicat, cu zeci de legături peste tot, dar odată ce te prinzi cum stă treaba, te descurci ușor
  • Nu este deloc murdar. Da, nu este ca în Germania, unde poți să mănânci de pe jos, dar nu este murdar. Până acum nu am văzut mormane de gunoaie sau alte lucruri deranjante. E adevărat că la unele stații de metrou sunt ceva mirosuri mai “aparte”, dar sunt sporadice și puțin pregnante. Dacă vrei să găsești nod în papură, găsești, dar trebuie să fii foarte cârcotaș. Nu vorbesc de suburbii, nu am ajuns acolo.
  • Sunt destui oameni fără casă, care dorm pe stradă sau la metrou și am văzut și o singură cerșetoare până acum, la noi în colțul străzii. Cerșetorii nu sunt agresivi, doar stau și așteaptă.
  • Nu este deloc aglomerat, sau cel puțin până acum nu a fost. Nici la metrou, nici pe stradă și nici la obiective. La Turnul Eiffel am stat maximum 10 minute la cozi la lift, iar uneori nu am stat deloc. La Disney nu mai vorbesc, am intrat ca în brânză mai peste tot, dar despre asta în postarea dedicată, că merită una. Cred că perioada este tocmai bună ca grad de ocupare, da, e mai frig, dar decât să pierzi timpul la cozi, mai bine îți mai pui o bluză în plus.
  • Este liniște. O liniște și un calm care bănuiesc eu că s-au așternut după atentate
  • Sunt soldați cu mitraliere, dar nu așa cum credeam eu, să nu poți mișca de ei. Am văzut trei la aeroport și câțiva în patrulă pe strada noastră. La turn și în zona lui nu i-am văzut. Măsurile de securitate nu sunt mai drastice decât erau în urmă cu mulți ani la alte obiective vizitate de mine. Poate acum însă se aplică mai riguros
  • Contrar poveștilor că francezii sunt complet neamabili, noi am întâlnit numai oameni zâmbitori și binevoitori. La metrou funcționarii stau cu tine și îți explică tot ce ai nevoie să știi, vin cu tine la automat să cumperi cartele dacă nu te descurci, nu am ce reproșa până acum la capitolul servicii și atitudine.
  • Totul este scump tare. Transportul te rupe, am dat luni pe metrouri peste 20 de euro, mâncarea la fel, inclusiv la super-market. Am avut un mic șoc în prima seară când am tras linie și am constatat că am cheltuit dublul sumei alocate pe zi. Dar e ok, ne reglăm noi pe parcurs.
  • Înțeleg că există un pass de transport, pe care îl folosești la toate mijloacele de transport și mai este și unul numit Paris Pass, care include și vizită la muzee, croazieră pe Senna și alte câteva chestii. Voi detalia în postarea cu tips&tricks.
  • Turnul Eiffel e pur și simplu genial și merită fiecare euro (17 de persoane urcarea până sus pentru adulți și 8 pentru copii), e chiar păcat să nu urci până în vârf. Priveliștea este minunată și când se aprinde e chiar de vis, așa că recomand vizitarea spre după masă. Așa arată Turnul aprins seara

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Prima zi în Paris

 

 

Posted in În vacanță, Lumea noastră

Related Posts

2 Comments

  1. Mirela Teodorovici

    Felicitari! Exact acum 1 an si noi am aniversat, tot in 3, la Paris, orasul la care eu am visat intotdeauna! Noi am ales aceasta perioada datorita evenimentelor minunate pe care le aniversam pe la jumatatea lunii octombrie (ziua de nastere a Anei noastre si ziua nuntii). Desi a fost frig (eram cu manusi in maini la Disney) a meritat din plin. Peisajul minunat iar gradul de aglomeratie suportabil. A fost cea mai frumoasa aniversare…noi trei in camera de holet cu orez cu fructe de mare, struguri, cascaval, bagheta cu seminte si sampanie (toate “culese” cu grija din magazinele din jurul unei piete, degustate si impachetate in hartie…exact ca’n filme). Despre minusurile Parisului prefer sa le trec la capitolul “face parte din farmecul lui”… dar acceptabile. Sa nu uitam ca Parisul e vizitat de 60 mil de oameni anual. Cred c-am auzit in metroul parizian toate limbile pamantului. Am lasat intentionat un loc unde nu am mers…sa am motiv sa revin…intr-o excursie ca’ntre fete…peste ani: Galeriile Lafayette.

    • Ioana Marinescu

      Ce frumos, Mirela, exact asa simt si eu. Cat despre Lafayette, astazi am trecut pe acolo, dar da, clar se cere o repetitie ca intre fete la un moment dat 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.