Meniu Închide

Școala românească, o șaorma cu de toate, înghițită cu forța

Mama, azi am învățat cifrele alea, aaaa, cifrele, of, cum le spune? A, da, cifrele romane. Și avem ca temă calcule între cifre romane și cifre de celelalte, de ale noastre. Dau să îmi scape volanul din mână, dar îmi dau seama că nu e prea indicat și mă redresez rapid. Ana, ești sigură? Ați învățat cifre romane astăăăăzi?  Eu încă nu reușisem să îmi revin după ziua precedentă, când ne-am luptat, la propriu aproape, cu rotunjirea numerelor. La zeci, la sute, la mii. Am rotunjit la mii, că dacă erau bani, milionar în euro mă făceam și cu greu am reușit să fac un pic de lumină în capul ei. Se așează totul peste noapte și mâine când fac din nou la clasă numai bine se sedimentează, mi-am zis plină de speranță după  mai bine de o oră de exerciții.

Hopa, dar ia uite că socoteala mea nu s-a potrivit nicicum cu cea a onor ministerului, inspectoratului și cine naiba mai conduce școala românească și decide că este ok pentru niște copii de 9 ani ca azi să facă rotunjirea la mii și mâine să treacă la cifre romane și calcule între ele și cifrele arabe.

Școala românească e un galop nebun spre niciunde

O amestecătură făcută în grabă, ca și cum ar pleca undeva copiii, profesorii, materia. Ca și când ar avea de dat o socoteală unui for imaginar, că un copil la vârsta X nu știe rotunjiri,  mulțimi, algoritmi.  O bifă pusă rapid pe un șir de noțiuni, unele utile, dar prezentate jalnic, altele complet inutile. O șaorma cu de toate, de la care te rogi să nu ți se facă rău, că nici măcar nu ți-a plăcut când ai mâncat-o, dar ți-a îndesat-o cineva pe gât și n-ai avut încotro.

Cadrele didactice, cu sabia programei și a inspecțiilor deasupra capului, îi mână pe copii în goana asta nebună după asimilare fără înțelegere, după înghițit definiții pe nemestecate, după învățat fără aprofundat. Noțiunile sunt ciudat explicate, cerințele de rezolvare sună de parcă te-ai scărpina cu piciorul drept în creștetul capului,  nu mai vorbim de greșelile din manuale, care blochează complet problema, de parcă ar fi fost treabă ușoară până atunci.

Dar copiilor li se cere performanță, li se impune disciplină

Se vrea să asimileze chestiuni cu zero aplicabilitate practică, li se îndeasă pe gât tot mai multă și mai multă șaorma, că așa se deprind cu greul și ajung cineva în viață. Sunt certați dacă se plictisesc și nu mai pot. La școală li se cere atenție și concentrare, acasă o iau de la capăt.  Li se iau orele de arte și muzică, pentru că altfel nu s-ar ține pasul. Pasul cu cine și către unde, nimeni nu știe. Toată lumea merge înainte.

Profesorii sunt stresați, părinții sunt stresați și îngrijorați pe deasupra, iar copiii, bieții de ei, încearcă să înțeleagă de ce nu se pot bucura o zi de victoria asupra rotunjirii numerelor la zeci, sute și mii, că a doua zi trebuie deja să îi dea reset și să deschidă sertarul pentru cifrele romane.

Dar doar până a doua zi, când abia așteptăm să vedem ce ingrediente noi ne-au pregătit domnii bucătari ai programei școlare.

Citește și

Lipsa de finalitate practică, una din bubele învățământului românesc

Nu-l lăsa când începe școala. Atunci are mai mare nevoie de tine!

Oana Moraru – Școala nu este garanția succesului în viață

Otilia Mantelers – Succesul la școală al copilului depinde de implicarea părintelui

Dragă părinte de copil școlar

Ce facem când copilului îi e greu la teme?

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Dezvoltare personală, Educație, Lumea Pisicii

Related Posts

12 Comments

  1. Elena

    Ooo cat te inteleg. Sa vezi ce “distractive” sunt cifrele romane pentru un copil dislexic. Sper sa treaca repede peste capitolul asta

  2. Natalia

    De-acord !!! Mult si fara rost in 60% din materie. Copii care nu stiu sa scrie, sa citeasca si sa inteleaga ceea ce citesc sunt 90% din efectivul scolar. Dar cui ii pasa??? Scoala Romaneasca are traditii. Traditii care au fost “macelarite” in dorinta unora de a le face mai eficiente, reusind sa realizeze o tocanita scolara, din care primii defavorizati rezultand elevii !

  3. Alexandra

    Cred ca tine si de cadrul didactic, nu e normal sa se treaca atat de repede de la o lectie la alta. Rotunjirea este oricum o lectie grea, pe care elevii nu prea o inteleg nici dupa muuuulte lectii, mai ales ca unora nu le explica nimeni pe acasa.

    • Ioana Marinescu

      Este posibil, dar si programa este extrem de incarcata

  4. Felicia

    Rotunjirea numerelor se predă încă din clasa I. Sigur că se face treptat, în fiecare an, astfel că într-a patra se ajunge și la mii. Eu am clasa a II-a și, de curând, am exersat rotunjirea la zeci și la sute. În mod normal, după predare, se fac câteva lecții de consolidare și una de evaluare. Dacă, după lecția de predare, s-a trecut direct la cifrele romane, e problema învățătoarei. Poate a considerat că nu merită să insiste la rotunjire și a trecut mai departe. Rotunjirea este totuși importantă, deoarece îi învață pe copii să se orienteze în multe domenii: istorie, economie, activități practice etc.

    • Ioana Marinescu

      Multumesc mult de lamuriri! Recunosc ca inca nu vad utilitatea rotunjirilor, sunt neg ca ea exsta, dar mie mi se pare abstracta pentru varsta aceasta.

  5. Corina

    Sunt invatatoare, am facut rotunjirea nr. si o saptamana intreaga am facut exercitii de acest gen, fara sa-mi pese ca ” raman in urma ” cu materia. Apoi am trecut la cifrele romane, de 3 zile fac aplicatii cu ele. Nu ma intereseaza ca voi fi ” codasa”, ca nu voi reusi sa galopez prin materie!!!

  6. Anca

    Ce va mai place unora sa va vaitati ! Ca e greu, ca e mult, ca nu au timp de relaxare, ca e inutil ! Nu va mai cocolositi copiii si puneti-i sa invete ! Nu aveti cum sa aflati ce aptitudini reale au daca nu dau cu nasul prin toate domeniile (adica mananca saorma cu de toate in loc de doar cartofi prajiti) . Si nu-i mai vaitati ca nu pot, in realitate sunt mult mai capabili de asimilare si intelegere decat dumneavoastra. trebuie doar sa-i incurajati. Sa stea cu nasul in telefonul mobil si in tableta au timp, nu-i asa ? Singurul lucru cu care sunt de acord din acest articol este calitatea slaba a manualelor si asta pentru ca sunt scrise de unii care vor sa dovedeasca ce “”destepti” sunt ei in loc sa se tina cont de principliile pedagogice care arata clar cum functioneaza mintea unui copil in functie de varsta si ca atare cum ar trebui scrise astfel incat ele sa fie un ajutor pentru copil nu un fel de scriere in sanscrita. Dar pentru asta exista cadrele didactice, altfel copilul ar fi lasat sa invete singur, doar cu manualul !! Ca si cum daca avem Cod Penal, Cod Civil si codurile de procedura n-am mai avea nevoie de judecatori. Tragedia e ca sunt foarte putine cadre didactice cu adevarat calificate pentru ceea ce fac. Sunt foarte multi suplinitori , iar la concursurile de titularizare ati vazut ce note obtin profesorii suplinitori (3; 2; 4 !)

    • Ioana Marinescu

      Stimata doamna, fiecare este liber sa considere ceea ce doreste. Eu (si, din fericire, mai multi gandesc ca mine) consider ca profesorii sunt slabi pregatiti, manualele prost facute si programa prost gandita – mult prea aglomerata si complet inutila. Si nu, copilul meu nu sta cu ochii in tableta si telefon, ci isi ocupa timpul cu activitati care ii vor folosi cu adevarat in viitor, nu fractii si algoritmi la varste cand nu are capacitatea neuronala sa inteleaga asa ceva. Pana cand nu ne vom lepada de clasicul “daca noi am putut, eu de ce nu pot” si “pe vremea mea cum se putea” nu vom evolua niciodata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.