Meniu Închide

Se poate! După 5 ani de mers în școli, am găsit prima învățătoare blândă

Se vorbește mult în ultima vreme de dascăli adevărați, de învățători blânzi, de profesori dăruiți. Citesc pe la colegele mele bloggerițe interviuri cu învățătoare, văd concursuri de “învățătoarea anului”, dar recunosc că eu până azi nu întâlnisem acea învățătoare de care să spun cu mâna pe inimă “ea e, de o astfel de învățătoare au nevoie copiii școlari”. Precizez de la început că exclud experiența mea ca mamă de copil școlar și că mă refer doar la școlile de stat. La privat situația este alta (nu mereu) și este “impusă” cumva de sus și poate influențată până la un punct și de numărul mai mic de copii. Și, desigur, vorbim de experiența mea. Nu înseamnă că nu există, dacă eu nu am întâlnit până acum învățătoare blândă.

Merg în școli cu atelierele de creație florală de peste 5 ani, timp în care am văzut tot felul de oameni

Învățătoare autoritare, în fața cărora copiii nu suflau o vorbuliță și se conformau, dar când ieșea autoritatea din clasă se dezlănțuia infernul și nu te puteai înțelege cu ei nicicum. Învățătoare care pedepseau și umileau verbal copiii, cu miștouri și luat peste picior. Învățătoare care se străduiau din răsputeri să fie și permisive și autoritare și le ieșea până la un punct. Învățătoare depășite și învățătoare blazate. Am întâlnit și învățătoare echilibrate, dar parcă nu le venea natural și aveau tot felul de derapaje atunci când copiii ieșeau din normă.

Deși la început mă durea fiecare țipăt și “punere la punct”, cu timpul am căpătat un soi de imunitate și am învățat să mă duc, să îmi fac treaba cum pot mai bine, să încerc să le insuflu eu copiilor un pic de încredere, validare și acceptare și să nu mai simt în stomac fiecare vorbă sau atitudine ostilă. Mereu plecam de la ateliere încărcată de energia copiilor, dar amețită de cap și cu gust amar, mai mic sau mai pronunțat.

Astăzi însă am plecat zburând, pentru că am întâlnit cu adevărat prima învățătoare blândă

Și nu blândă forțat, ci blândă natural, din toată ființa ei. O blândețe care se transmite și se simte. Atelierul a fost la o școală de cartier, asta ca să mai demontăm încă o dată mitul școlilor faimoase și de fițe, unde de regulă e vopsit gardul și înăuntru e un baritai leopardul. Nu mă mai duc demult cu așteptări, așa că nici azi nu mi-am făcut nicio impresie când am văzut-o pe Maria – acesta este numele ei și singurul lucru pe care o să îl dezvălui, din motive lesne de înțeles. Mi s-a părut doar foarte tânără și caldă, dar nu am anticipat cum se poartă cu copiii. Am avut atelier la clasa pregătitoare, adică copii între 6 și 7 ani, poate și mai mici. Când am intrat în clasă cu ea, copiii erau singuri și, surpriză, erau liniștiți. Nu, nu cu mâinile la spate și gurile închise, ci vorbeau pe tonalități normale, se mișcau prin clasă și se comportau ca niște copii, nu ca niște statui. Învățătoarea a intrat în clasă fără să facă nicio remarcă și a așteptat să ne terminăm de instalat materialele. Abia apoi i-a mobilizat pe copii să ne salute și să facă liniște. Totul pe un ton normal, la intensitate medie și cu o adresare neutră. Unii copii nu își strânseseră pachetele cu mâncare, dar pentru că nu au fost mustrați în niciun fel, le-au adunat singuri și au făcut loc materialelor pe bancă.

Pe tot parcursul orei și jumătate în care am stat acolo nu a fost nevoie să vorbesc tare decât o dată sau de două ori și atunci Maria a intervenit, tot blând și a făcut câteva exerciții de captare a atenției cu copiii (clasicele Mâinile pe nas, pe cap, pe bancă, etc., pe care le-am văzut prima oară având efect). Niciun copil nu a fost amenințat că nu mai termină activitatea, că îi va ieși aranjamentul urât, că va fi spus părinților, că nu va mai merge în nu știu ce excursie. Niciunul nu a fost admonestat că se ridică în picioare, că vorbește sau că nu e atent. Și, miracol, toți copiii au fost mai atenți decât am văzut mulți copii în anii ăștia, deși, repet, erau mici și era încă devreme. Pentru prima dată de când fac ateliere mi s-a întâmplat să nu se bulucească nimeni să primească flori sau accesorii, să nu se certe nimeni că unul a primit mai mult și altul mai puțin, să nu se repeadă nimeni să lucreze, să nu se agite nimeni. Totul a curs așa natural și firesc, de atunci când am terminat, chiar mă întrebam dacă am avut atelier sau am visat.

Învățătoarea era calmă nu pentru că avea copii liniștiți, ci copiii erau liniștiți pentru că aveau o învățătoare blândă

Pentru că simțeau că sunt validați, chiar și atunci când comportamentul lor era unul mai agitat și se linișteau mai ușor. Pentru că se simțeau respectați și apreciați, chiar așa, micuți și neștiutori. Pentru că primeau energie pozitivă și calm. La final, am felicitat-o pe Maria pentru modul în care interacționează cu copiii și i-am felicitat și pe copii pentru comportamentul lor. Am plecat astăzi de la atelier cu zâmbetul pe buze și cu speranță, pentru prima dată în cinci ani de zile. Mulțumesc, Maria, sunt onorată că te-am cunoscut!

Citește și

Profesor autoritar sau permisiv. Cum e mai bine?

Unde se aude musca, se văd chipuri resemnate

Lipsa de finalitate practică, una din bubele învățământului românesc

Dragă școală, te rog să îmi aduci copilul înapoi

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutăţile.

Sursa foto – Freepik.com

Posted in Educație, Lumea Anei, Lumea noastră

Related Posts

6 Comments

  1. Vio

    Sunt mama unuia dintre copiii de la clasa Mariei. Si nu pot decat sa iti spun ca… daaaaaa, se poate si asa. ☺️
    Eram usor ingrozita de ideea ca A va incepe scoala… stiind care sunt metodele din scoala asta “minunata” din Ro.
    Nu stiam ce invatatoare va avea A, am vazut-o in prima zi de scoala, la deschidere. Si am stiut!!! Am stiut din rasul – atat de natural; din lumina pe care o are in ochi, din “ceva”-ul pe care il degaja in jur… ca al meu copil “a nimerit bine”!!!

    Intr-o lume in care (si) in scoala copiilor li se tot taie aripile, al meu are norocul sa fie lasat sa si le intinda. Si asta este minunat.

    Multumesc.
    Pentru ziua lui de azi.
    Si pentru randurile de mai sus.

  2. LUCIA

    Doamne, există speranța! Dacă este în sectorul 3, aștept detalii în privat, sunt foarte interesata de un transfer pentru cea mica, și ea tot în clasa pregatitoare.

    • Ioana Marinescu

      Nu este in sectorul 3, dar cred ca se gasesc peste tot astfel de oameni!

  3. Trandafir Adriana

    Maria este o fiinta minunata! A fost educatoarea baietelului meu care acum are opt ani….o adora si acum…❤❤❤

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.