Meniu Închide

Bine cu mine – exercițiu de prezență conștientă

Tocmai am împlinit 202 de zile de când am acceptat provocarea Cristinei și am pornit exercițiul de recunoștință zilnică. Am scris despre el aici.  Exercițiul  mi-a schimbat perspectiva asupra vieții de zi cu zi, m-a făcut mai atentă la mine și la ceea ce mi se întâmplă. Simt nevoia să adaug o provocare nouă, care să mă ajute să mă liniștesc și să privesc viața mai calm. În vâltoarea lunii decembrie, cu serbări, activități, evenimente și câte și mai câte, simt nevoia acută de câteva momente de prezență conștientă, care să mă scoată de pe pilot automat și să mă facă atentă la mine.

De meditat nu pot să meditez și pace, așa că am ales să fac un exercițiu de prezență conștientă

În fiecare zi, îmi propun să fac o acțiune la care să mă concentrez, trup și suflet, cu toate simțurile, timp de 5 minute.  Să fiu atentă la respectiva acțiune, la ceea ce simt când o fac, la corpul meu, la senzații, la starea mea.

Pornesc cu lucruri mici, pe care le fac în mod curent

Diferența este că o fac concentrându-mă acolo. De exemplu, atunci când fac cafeaua, nu mai fac altceva, nu mă mai gândesc la probleme, ci  sunt atentă la cum fierbe apa, cum umplu fiecare linguriță de cafea, apoi simt mirosul și îl inspir puternic. Important este să rămân concentrată acolo, la acțiunea de a face cafea.

Desigur, pot merge mai departe și pot savura cafeaua conștient, nu cu ochii în telefon și gândul razna.

Un alt mod prin care poți exersa prezența conștientă este urmărind fenomenele naturii

Eu am început în weekend, când am văzut marea pentru prima dată iarna și am ales ca timp de câteva minute să mă concentrez la valuri, la mirosul ei, la sunet, la culoare.

Pare simplu, dar veți vedea că nu e chiar așa, pentru că suntem obișnuiți să facem multe lucruri în același timp și să ne umble milioane de gânduri în cap.

Situații în care putem exersa prezența conștientă

Atunci când savurăm lent o bomboană de ciocolată sau o prăjitură și o lăsăm să se topească în gură și ne bucurăm de experiența gustului.

Când ieșim la prima zăpadă, ne putem bucura de ea exact așa cum o fac copiii. Să o luăm în mâini, să îi simțim textura și răceala, să o simțim și să o ascultăm cum scârțâie sub picioare, să vedem ce amintiri ne trezește experiența.

Cu fiecare lucru pe care îl facem zilnic și care ne pare banal, putem exersa prezența conștientă, dar ne putem crea și ocazii speciale de care să ne bucurăm fiind acolo cu toată ființa.

Dau startul astăzi exercițiului de prezență conștientă și abia aștept să vă spun rezultatele.

Cine e cu mine?

Citește și

Un exercițiu care mi-a schimbat viața

Cum mi-a schimbat o provocare de parenting relația cu copilul meu

Când obosesc, îi cer copilului meu să se comporte ca un adult

Iubește femeia care învață să nu fie mamă

Tu mai știi cum miros salcâmii?

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Freepik

Posted in Lifestyle & Frumusețe, Lumea Pisicii, Sănătate și formă maximă

Related Posts

10 Comments

  1. Ioana

    Dar despre inselarea partenerului de viata implicit sotului,ce parere aveti?cum se poate rezolva in opinia Dvs?
    Multumesc anticipat,
    Ioana

    • Ioana Marinescu

      Buna seara,
      Mi se pare in primul rand ca este ceva personal, care se rezolva in fiecare familie si depinde de fiecare persoana in parte. In general, astfe de subiecte le abordez impreuna cu un specialist (psihoterapeut), pentru a avea o parere competenta si avizata. Subiectul articolului la care ati comentat trateaza un exercitiu pentru starea de bine de zi cu zi.

  2. Ioana

    Credeti in rezolvarea probelemelor de compatibilitate de catre un specialist?tine foarte mult de articolul Dvs pentru ca are legatura cu starea de bine de zi cu zi,si clar in momentul cand apar asemenea sentimente viata si starea noastra se schimba,credeti ca un personal extern poate rezolva ceva ce tine practic de iubirea intre doi oameni sau mai degraba inexistenta acesteia?

    • Ioana Marinescu

      Cred ca in primul rand tine de fiecare cuplu in parte. Si da, la un moment dat un specialist poate ajuta. Atunci cand nu mai exista sentimente de iubire, probabil ca nici specialistul nu mai poate face mare lucru. Uneori, insa, sedintele de terapie individuala si/sau de cuplu ajuta. Regasirea echilibrului individual, dar si echilibrului cuplului conteaza primordial pentru depasirea unor situatii grave de tipul celei mentionate de dvs. Acest echilibru se poate regasi prin efortul fiecarui individ in parte, iar uneori un specialist poate ajuta. Daca oamenii sunt suficient de puternici, reusesc singuri, ceea ce e fantastic. Orice situatie care ni se intampla in viata – fie ca este o actiune de a noastra, fie ca este ceva ce ni se intampla, este rezultatul experientelor personale, a traumelor prin care am trecut, etc. Modul in care reusim sa le depasim tine de echilibrul interior. Eu caut sa imi exersez acest echilibru prin lucruri marunte, cum ar fi exercitiile mentionate si altele. Nu imi iese mereu, desigur, dar mici progrese fac.

  3. Ioana

    Dvs folositi niste cuvinte mari,usor scoase din carti,dar realitatea este cu totul alta,si din pacate rolurile in societate sau schimbat,femeile au preluat controlul si dominatia si barbatii sunt moi dominati slabi,prin urmare apar situatii de genul acesta care cel putin din punctul meu de vedere nu pot fi rezolvate decat cu o sinceritate absoluta si un adevar dureros,minciuna nu rezolva nimic ci doar prelungeste starea de confuzie a oamenilor

    • Ioana Marinescu

      Prefect de acord. Nu am spus nicio secunda ca sinceritatea e scoasa din ecuatie. Daca veti citi articolele mele legate de cuplu, veti vedea ca unul din lucrurile care ne-au tinut impreuna, pe mine si pe sotul meu este sinceritatea, in orice conditii, indiferent de cat de dureros este adevarul. Nu as putea fi mai de acord. Imi pare rau ca vi se pare ca vorbesc din carti, nu asta era intentia, poate e prea tarziu si nu imi iese bine sa expirm ceea ce vreau 🙂

  4. Ioana

    Intentia mea nu a fost sa va precizez in mod negativ ca vorbiti din carti,ci doar ca realitatea din pacate este mult mai cruda.Noi,in general oamenilor ne este foarte greu sa ne privim in oglinda si sa ne uitam sincer la noi si la cei din jurul nostru,preferam sa ne mintim in a ne privi sincer prin prisma unor justificari uzuale ca,copii,case,bani,etc.In general ne este greu si fata de noi si fata de cei din jurul nostru in a ne identifica ceea ce dorim,iubim din cauza acestui”confort al nefericirii”ales deobicei pentru imaginea in societate de asa zisi familisti cand poate de fapt noi ne dorim atceva.Mi ati precizat mai dus ca relatia cu sotul este una bazata pe sinceritate,cu acest sa ii zicem atu ati depasit dar cu adevarst situatii importante ?

    • Ioana Marinescu

      Da, presiunea sociala este mare si exista foarte multe familii in care aparentele conduc. Din pacate, in aceste familii nu cresc copii fericiti si echiibrati, desi ei sunt cei pentru care raman impreuna parintii, chiar daca sunt nefericiti unul cu altul.
      Da,sinceritatea totala si acceptarea celuilalt ne-a dus peste situatii foarte grele.

  5. Ioana

    Problema si in general nemultumirea mea sunt aceste articole tipice”despre o asa zisa fericire sau cum sa o dobandim”cand de fapt adevarul este altul.Este o mare problema a generatie mele,care se invarte intre 35-37 ,care au inceput asa zise relatii la 20 si ceva de ani prin dominatia si controlul efectiv al femeiii asupra barbatului,aceasta din urma pierzandu si orice urma de feminitate si nu mai vorbesc de iubire,de un sentiment profund de frustrare al asa zisului barbat.TOate bune si frumoase dar in jurul varstei de 30 si de ani ne dam seama cu totii ca ne am schimbat numai suntem ca la 20 de ani,incepem sa ne definim personalitatile.SI de fapt ce facem noi,femeile incep sa trambiteze asa zisa viata de familie fericita cand de fapt ele vor sa iubeasca unele un pricent ff mic si cele mai multe vor party-barbati-bautura/mici stupefiante.Barbatii din cauza frustarilor acumulate in anii se retrag fie in lumea calculatoarelor,fie un procent ff mic au diverse mici aventuri sa isi demonstreze barbatia dar se intorc cu bratele pline de flori si minciuni la consoarta de la 20 de ani din cauza lasitatii,dar precizata in fata lumii ca responsabilitstea pentru copil,un pretext si o ipocrizie la fel de falsa ca a femeilor fericite cu asa zisa viata de familie cu un barbat pe care nu il iubeste dar l a acceptat la 20 de ani ca a facut conform cerintelor ei.Am conceput niste fraza f lungi,dar nu am rabdarea necesara sa scriu,dar mi ar placea mult sa vad un personaj al acestei lumi de bloggeri sa scrie un articol realll sincer pragmatic,sunt indignata de stereotipuri bazate pe imaginea in fata asa zisei societatii absolut false si comerciale exact cz reclamele de CRaciun

    • Ioana Marinescu

      Te inteleg. In cazul meu, cel putin, genul acesta de articol chiar vine din incercarile mele de a ma echilibra. Sunt o persoana impulsiva, actionez de multe ori la nervi, uneori sunt tentata sa vad jumatatea goala a paharului si incerc sa devin mai buna si sa mai temperez din lucrurile astea. te asigur ca nu este vorba de falsitate. ce nu fac/testez, nu scriu. M-am aratat de multe ori in articole vulnerabila si imperfecta. Recunosc ca sunt anumite subiecte/episoade din viata mea despre care nu scriu din respect pentru alte persoane implicate in ele, nu din falsitate sau dorinta de a parea ceea ce nu sunt. Am trecut si noi, ca orice cuplu, prin momente grele, dar cu sinceritate si rabdare am reusit sa le depasim. Conditia esentiala a fost ca dragostea, scanteia nu s-a pierdut niciodata si ca de-a lungul relatiei nu am facut multe compromisuri, doar de dragul de a merge mai departe de aparenta si complezenta. Ma voi gandi insa la tot ceea ce mi-ar scris si voi tine seama, atat cat o sa pot 🙂 in articolele viitoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.