Meniu Închide

Taximetria este despre șmecherie. Lăsată în stradă la 3 dimineața

Dau o raită cu privirea asupra taxiurilor rămase. Fusesem deja refuzată de vreo trei, pe motiv că merg prea aproape (Centru Vechi-Băneasa). Îl văd prin geam, în timp ce mă îndrept spre mașină. E bine îmbrăcat, foarte îngrijit, aș spune chiar arătos. Aspectul l-ar plasa mai degrabă într-o multinațională, decât în spatele volanului, dar cine sunt eu să judec? Și oricum nu am chef de făcut profile la trei dimineața. Prietenele mele îl întreabă dacă e liber, el răspunde că da, fără alte observații. Decidem toate din priviri că e sigur și ne luăm “la revedere”.

Ele pleacă să continue căutarea, eu sunt fericită că am găsit ceea ce părea cel mai serios om din marea de dubioși de lângă Hanul lui Manuc.

-Bună seara. Îi spun adresa și mă pregătesc să mă relaxez. Eram veselă, petrecusem o seară tare frumoasă la aniversarea prietenei mele.

-Cred că știi că mă cinstești, nu?

-Poftim? Nu înțeleg.

-Ce nu-nțelegi? Mă cinstești și pe mine, doar nu o să mă duci pe aparat până acolo (zona de nord), la 1,39 pe kilometru.

Zâmbetul îmi dispare ușor de pe față și încep să mă simt ca Rapunzel față în față cu vrăjitoarea-pretinsă mamă iubitoare.

-De ce nu puneți aparatul? Îl aveți, vă rog să îl porniți.

-Păi e pornit, dragă, uite-l. Dar e la mișto, sper că știi. Că la prețul ăsta nu o să mă duci pe uscat o cursă de 16 lei. Pui și tu peste, cât vrei. Uite, sunt băiat finuț și nu îți dau sumă.

Îmi crapă capul. Noroc că îi sună telefonul. Răspunde pe speaker și tot așa și vorbește. La telefon e o clientă care vociferează că i-a dat mesaj acum jumătate de oră și îl așteaptă de atunci. Individul, care deja pare mai dubios decât toți colegii rămași în urmă, îi spune că nu a văzut, dar că vine, să nu își facă griji. Domnișoara îi spune că nu îl mai așteaptă o jumătate de oră și primește replica șoc.

-Stai liniștită, că ajung acum. Las o clientă la un taxi și vin.

Poftiiim? Ce faci, mă? urlu în gând și mă uit în jur. Cheiul Dâmboviței, noapte neagră, pustiu până și de câini comunitari. Mi se face frică.

Individul oprește din mers doi colegi și îi roagă să mă ia – parcă negocia o curvă, jur . E refuzat pe motiv de…bingo, distanța!

Îi spun, pe un ton încă civilizat, că nu mi se pare normal nici să îmi ceară de la obraz bani în plus și, cu atât mai puțin să mă lase în stradă la 3 dimineața.  Că nu știam că e vreo selecție obligatorie la urcat în taxi pe bază de zona de reședință. Se pare că Bucureștiul a picat testul, probabil dacă mă duceam până la Câmpina eram ok. Sau nu, nu putem ști.

-Ce să-ți fac? E clientă veche, îmi dă 50 de lei pe cursă. Doar n-o s-o pierd să te duc pe tine pe aparat.

Hai să îți explic, fetiță, (oh, Doamne, în altă situație ar fi fost un compliment) cum stau lucrurile cu taximetria. În taximetrie trebuie să fii șmecher, înțelegi? Am lucrat 10 luni la Speed. Mă întorceam acasă cu buzunarele pline de laude și goale de bani. Cel mai civilizat eram. Și? Eram vai de mine. Am înțeles pe urmă cum stă treaba.

Dacă nu ești pe bani și pe șmecherie, nu faci nimic. M-ai înțeles?

-Nu, deloc. Am înțeles însă de ce merg cu Uberul și eu și mai toți oamenii pe care îi cunosc. Meritați să vă ia toți clienții (deja fierbeam, dar surprinzător puteam să îi vorbesc calm)

-Da, sigur, mergi cu Uberul la 1,77 pe kilometru.

Îi spun că, la 1,77, în Uber nu mi s-a vorbit niciodată în halul ăsta. De fapt, nu cred că mi s-a vorbit în halul ăla vreodată. Punct.

Îmi argumentează că e tariful prost, că n-au vrut nenorociții să  îl crească.  Că el la 1.39 nu își scoate nici măcar cheltuielile, că are de făcut normă, apoi plătește asigurare, combustibil (yeah, right!) și rămâne cu nimic.

-De ce nu te duci la Uber dacă nu îți convine? întreb eu naivă și primesc lovitura de grație

PENTRU CĂ VREAU SĂ FIU ÎN LEGALITATE. Ia d-aici și taci!

Continuu să argumentez. Inima îmi e în gât și mă simt de parcă am nimerit în mijlocul unui film prost regizat. Între timp, ajungem în zona liceului Cervantes-Plevnei și omul gibonul găsește până la urmă un taximetrist care mă acceptă și îl scapă de mine. Îmi trântește un “nu-mi datorezi nimic, fac cinste”.

Eu cobor cu ochii după indicativ. Îl văd în goană și, cu mâna după telefon să îl scriu, îmi scapă portiera. Individul urlă după mine că de ce trântesc portiera, că mașina lui e nouă și nu știu eu cât l-a costat.

Pleacă în trombă să o ia pe Amalia cea generoasă, cu 50 de lei o cursă.

Mă urc în cealaltă mașină, unde dau peste un domn în vârstă, docil, care mă ascultă cum povestesc sufocată de nervi și spaimă ce tocmai pățisem. Omul nu pare foarte surprins, dar tace și mă duce în siguranță la destinație.

Ajunsă acasă, nu reușesc să dorm decât după vreo oră. Inutil să spun ce gânduri îmi trec prin cap. Într-un final, le alung pe toate, o trag mai aproape pe Ana, aterizată (din nou) clandestin la noi și încerc să topesc amintirea cu mirosul ei cald și leneș.

Azi am făcut reclamație la firma de Taxi AS

Am avut norocul să dau peste o dispeceră drăguță, care mi-a ascultat tot oful și m-a asigurat că îi va comunica personal directorului problema. Mi-a dat și număr de plângere și tot tacâmul. La mai puțin de o oră, a revenit cu telefonul  să îmi spună că deja au fost luate măsuri împotriva taximetristului nici-nu-știu-ce-epitet-să-îi-dau. Va fi penalizat cu 6 ore de lipsa legăturii cu dispeceratul, contravaloarea garanției (am înțeles că în jur de 250 lei) și un avertisment.

O fi mult, o fi puțin, habar nu am. Știu însă că, pe cât de umilită, speriată și furioasă m-am simțit azi-noapte, pe atât de  mulțumită am fost astăzi. PENTRU CĂ AM LUAT ATITUDINE.

Reacționați, oameni buni! Răspundeți, întrebați, reclamați, dacă este cazul!

Nu mai închideți ochii de frică, de delăsare, de sentimentul că oricum nu se va schimba nimic.  Ieșiți din amorțeală! Nu mai lăsați șmecherii să vă calce în picioare de la înălțimea vârstei, a unei funcții sau a unui serviciu de care aveți nevoie. Învățați-vă copiii să ia atitudine, să reacționeze, să nu le fie frică, să vorbească!

Tu poți schimba ceva! Cu o atitudine demnă, cu un telefon, cu faptul că îți ceri și îți aperi drepturile. Că ții capul sus, cu riscul să îți fie tăiat la un moment dat. Poate cu cât vom fi mai mulți, cu atât mai puține capete vor mai cădea.

Citește și

Du-te în pi..a mă-tii și pune-ți produsele! România 2017

Afară din bula mea. Realitatea mă pocnește uneori în cap

Da, sunt anormală și sunt mândră de asta

Da, mi se întâmplă să fiu nesimțită. Sau proastă. Sau măcar bezmetică 

Posted in Lumea Pisicii

Related Posts

15 Comments

  1. Andreea

    Doamne, Ioana! Foarte bine că ai luat atitudine! Așa ar trebui să facem cu toții, poate le trece șmecheria…

    • Ioana Marinescu

      Da, chiar imi doresc sa fie un semnal de alarma! Din pacate, f putini oameni fac sesizari, majoritatea tac si inghit

  2. Cris

    Noi am pățit așa cu un taxi pe care l-am chemat la Cora Lujerului sa ne duca pe Prelungirea Ghencea. Nu aveam masina atunci, dar aveam multe cumpărături. Știam ca nu ne ia nimeni daca intrebam, asa ca am facut comanda. Cand am ajuns in fata blocului ne-a tinut o morala ca ia toate saraciile de studenti in masina, ca in masina ca a lui nu o sa ne mai urcam in viata noastra de saraci (Era o Skoda Octavia), ca suna la dispecerat sa ne treaca pe lista neagră.
    Altă dată am plecat pe la 5 dimineata de acasa si am nimerit la comanda un taximetrist care fuma nu stiu ce mahoarce (si eu fumez, dar el facea un fum ingrozitor si puțea de nerespirat), își trăgea mucii făcând un zgomot ….si apoi a bagat o guma in gura pe care o flencanea de mi-a facut creierii praf. L-am reclamat. Daca cineva intra la mine in birou si sunt racită de exemplu nu ma apuc sa-mi suflu nasul sau sa fac ca toate visele de fata cu persoana aia. Ori ma duc la baie sa ma dreg, ori stau acasa.

    • Ioana Marinescu

      Cred ca putem scrie carti cu patanii cu taximetristi. si cu cat noi suntem mai oripilati si mai scarbiti, cu atat ei devin mai marlani, in loc sa se schimbe….

  3. Oana Harabagiu

    Pfuuu, bravo, nu știu dacă aș fi avut curajul să mă iau de un taximetrist noaptea :). Mia ales de unul care vrea să mă dea pe mâna altuia :)))

    • Ioana Marinescu

      Da, unii zic ca nu am avut destul, ca nu trebuia sa ma dau jos, ca trebuia sa il amenint cu Politia, etc. Eu chiar cred ca, date fiind circumstantele, am avut exact curajul pe care puteam sa il am 🙂

  4. Cristi Suciu

    Hei,imi pare rau pentru experienta ta dar sa stii ca din pacate masurile nu vor fi luate ,mai mult ca sigur. Nici firmele de taxi nu iubesc situatia actuala dar sunt disperate dupa soferi. Din pacate criza de personal de pe piata se resimte cel mai acut la job-urile de genul asta si sunt fortati sa accepte pe oricine indiferent de comportament si apoi sa il tina cat vrea el ,nu cat vor ei. Am o firma de medicina muncii, lucram cu 3 firme de taximetrie si toti se plang de mama focului….Sufocati de plangeri si reclamatii (da, lumea reactioneaza mai ales dupa ce a vazut ca se poate si altfel, cu Uber) si nu le pot face nimic fiindca ei deja au 10-15% din parcul auto fara soferi…..
    Romania incepe sa se afunde serios in rahat.

    • Ioana Marinescu

      Off , nu stiam realitatea asta. cred ca se intampla din cauza calitatii tot mai proaste umane, a nivelului din ce in ce mai scazut de cultura, educatie, etc. Trist, f trist….

  5. Iohanna

    Vai, Ioana, ce întâmplare oribilă! Ce om de doi lei! Foarte bine că ai făcut reclamație! Te admir, trebuie să luăm exemplu și să spunem mereu când ni se încalcă drepturile. Trebuie să avem curaj și să fim fermi! Felicitări! Și bine că s-au luat măsuri la firma de taximetrie, poate își bagă omul mințile în cap!

    • Ioana Marinescu

      Multumesc, draga mea! Nu cred ca si le va baga, pedeapsa este minima, dar e totusi un inceput….

  6. Bianca Timșa

    Mă bucur că ai făcut sesizarea. Felicitări. Acum sincer – cum să fie puțin din centru la Băneasa? A, că Băneasa le pare un cartier de bogătași și că se gândesc la faptul că le pică… Dar puțin, chiar nu era… Însă sincer acum, am și cunoștințe care tre să dea 20 lei și lasă 50. Când ai de-ăștia, normal că nu te mai entuziasmezi la 3 lei lăsați de alții…
    Ar tre să le dispară banii oamenilor din buzu, să nu mai aibă cu ce plăti și să înțeleagă că nu au de ce să plătească dublu! Dar, mă rog, sunt banii lor, fac ce vor cu ei.

  7. Oana

    Vaaai, acum am citit ce ai pățit. Pffuuu, e foarte bine că ai făcut reclamație, aşa trebuie să procedăm toți în caz de nedreptate. Eu i-am făcut reclamație unui curier de la Prioripost şi tot aşa, mi-a fost preluată şi rezolvată. Ajungem să ne mirăm când suntem luați în considerare 🙁

    • Ioana Marinescu

      Dap, asta am patit. Si da, ma bucur ca am facut reclamatie!

  8. Corina

    Distanta chiar nu este scurta. Din centru până în Băneasa. La asta sunt de acord cu Bianca Timsa.
    E o cursa de lungime medie.
    Ce mi se pare mie de necrezut este felul în care vb taximetristul cu clientul sau. La persoana a doua, singular și cu apelative gen ” fetița”. Cu propoziții că taximetria e pe bani (?????), zice cineva că e gratis??? Sunt aproape sigură că aici intervine și talentul tau literar. :)…….
    Ce te oprea să îi zici “da, da, da” și la final sa ii dai cat știi că face cursa, de fapt? Banuiesc că ai mai mers pe aceasta ruta!

    • Ioana Marinescu

      Da, sa stii ca fix asa mi-a zis, nu am dat-o din condei, am fost chiar blanda. Pentru el, “banii” se refereau la extra tarif, tariful fiind considerat jignitor si imposibil de trait cu el. Apelativele au fost chiar mai grave, dar am preferat sa nu dau si mai mare amploare, tocmai pentru ca nu am vrut sa se creada ca am exagerat. Nu a vrut sa puna aparataul, asa ca nu aveam ce sa ii platesc. Nu a luat-o pe ruta obisnuita si chiar nu era omul sa ii fi dat cat consideram eu ca face cursa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.