Meniu Închide

Vorbiți-le copiilor voștri! E cea mai bună educație!

Copiii tind să aibă probleme de limbaj, atât la vârste mici, când se bâlbâie, nu pronunță corect literele și cuvintele, cât și la vârste mai mari, când nu sunt capabili să formuleze un mesaj oral, în afara mesajelor de tip text, cu care s-au obișnuit din comunicarea virtuală. Așa suna o știre de la TV care mi-a trecut aseară pe la urechi. Realitatea este că nu numai lingvistic sunt afectați copiii, ci mai ales emoțional. Întoarcem pe toate părțile subiectul “educație”,  căutăm cele mai elaborate metode, mergem la specialiști și scăpăm din vedere principalul atribut care ne deosebește de alte ființe de pe planetă: comunicarea.

Într-o eră în care comunicarea e la apogeul dezvoltării, în realitate nu vorbim unii cu alții și mai ales cu copiii. Nu cu adevărat. Căutăm metode de educație, de convingere, artificii de tot felul. Recompensăm, pedepsim,  umplem timpul cu orice altceva, când lucrurile ar putea fi rezolvate prin doua ingrediente minune. Cuvânt și timp.

Părinții noștri nu comunicau cu noi pentru că nu știau cum, noi nu o facem pentru că nu avem timp

Pentru că nu găsim disponibilitate și chef. Pentru că ne gândim că dacă ne dezvăluim în fața copiilor, devenim vulnerabili. Sau poate pentru că ne-a învățat nimeni.

Dacă reușim să depășim propriile blocaje, vorbitul cu copiii noștri poate deveni cea mai eficientă formă de educație.

Noi am ales să vorbim cu Ana din primele luni. Chiar dacă se presupune că nu înțeleg ce le spuneți, copiii prind tonul vocii, nuanțele și, pe măsură ce vorbim cu ei, ajung să  înțeleagă sensul cuvintelor.

Cu vorbitul am setat și am explicat limite la dulciuri, la jucării, la ce este permis și ce nu.  Impusul, țipatul, nervii au avut efect zero. Totul am făcut prin cuvinte. Repetate o dată, de două, de nouăzeci și un infinit de ori.

Am întors pe toate fețele conflicte de la școală, sentimente confuze, întrebări, idei de tot felul.

Am explicat, am dat exemple din lumea poveștilor cu prințese, am pus întrebări, ne-am pus fiecare în papucii celuilalt. Am acceptat nervi, frustrare, supărare. Le-am spus și noi pe ale noastre. Am evaluat situația înainte, când s-a putut. Când nu, am cântărit consecințele. Am evitat pe cât posibil rușinarea și vărsatul de nervi atunci pe moment. Când nu ne-a ieșit, am mers tot pe discuții și explicații care să repare.

Nu e nevoie de ore în șir. Uneori, 5 minute pot face minuni

Seara, înainte de culcare, într-o pauză de teme, pe drumul către școală, cât așteptați undeva, profitați și stați de vorbă cu copilul vostru. Puneți întrebări, ascultați, provocați discuții. Uneori e groaznic de greu, știu, mai ales când se pornește și nu îl mai poți opri sau, invers, când orice ai spune, pare că de la un pește ai putea scoate mai multe sunete decât de la el.

E nevoie de răbdare și nimeni nu zice că e simplu

Când greșește, încercați să treceți de primul impuls de a corecta și certa. Stați de vorbă despre ce s-a întâmplat, explicați-i ce a greșit, spuneți-vă poziția. Cereți-i soluții viitoare, provocați-l.

Folosiți cea mai puternică “armă” pe care o aveți în educația copiilor voștri și în relația cu ei. O să vă ajute și pe voi să vă descoperiți, să vă vindecați și să deveniți mai buni.

Citește și

Există fenomenul de burnout la copii?

Învățați-i pe copii lucruri pe care roboții nu le pot înlocui

Nu mai creșteți genii, creșteți copii fericiți!

Iubește-l când e de neiubit!

Dacă vă plac articolele Pisicii, vă invit să daţi like paginii de Facebook, pentru a fi la curent cu toate noutățile.

Sursa foto – Pexels.com

Posted in Discutia de 5 minute, Lumea Pisicii, Parenting

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.