Dacă te gândești puțin la poveștile copilăriei, mai ales la cele pe care le-am crescut noi, în majoritatea aventurilor copiii pleacă singuri la drum. Adulții apar pe margine, cu grijile lor serioase, cu replici de genul „ai grijă de tine” și cu o prezență mai degrabă apăsătoare decât utilă.
În romanul lui Mihai Dan Bradu lucrurile se dau peste cap în cel mai simpatic mod: în scenă intră un agent secret cu aer de hippie, Coamă de Leu, care se lipește de un grup de copii cu puteri neobișnuite și pare hotărât să nu-i mai lase singuri nicio clipă.
E o imagine aproape cinematografică. De o parte, niște puști care descoperă că sunt mult mai mult decât elevi plictisiți la școală. De cealaltă parte, un tip înalt, cu păr blond ca o coamă de leu, care conduce dubițe, se ceartă cu vrăjitori și scoate din buzunar hârtii semnate de premierul Franței.
Și undeva, între ei, întrebarea care tot revine: ce caută un fost asasin, cu misiuni prin dimensiuni paralele, în mijlocul acestor copii?
Dacă vrei să înțelegi răspunsul, trebuie să te uiți un pic mai atent la cine este Coamă de Leu, cine sunt copiii pe lângă care gravitează și ce fel de lume se construiește în jurul lor.
Cine este Coamă de Leu, agentul secret care pare scos dintr-un festival?
În carte, Coamă de Leu este descris ca „reprezentarea perfectă a unui agent secret hipiot”.
Îl vezi imediat: înalt, atletic, cu părul lung, blond, atât de des încât numele i se potrivește mai bine decât orice legitimație. Nu e genul cu costum perfect călcat și privire de gheață, ci mai degrabă tipul care pare că a ieșit de la un concert rock, s-a urcat într-o dubiță colorată și, dintr-o întâmplare foarte serioasă, a ajuns să fugă de inamici în urmăriri cu mașini și elicoptere.
Are umor, are o relaxare care la început îi încurcă pe copii. Când tensiunea crește, el mai aruncă o glumă, chicotește la volan, spune câte o replică din care parcă mai taie din frică.
Pare genul de om care a văzut destule lucruri urâte încât să nu se mai sperie ușor. Tocmai contrastul acesta, între pericolul real și atitudinea lui lejeră, îl face memorabil.
Mai târziu aflăm că nu e doar un aventurier simpatic. A fost „cel mai bun asasin din a doua dimensiune”. Un titlu care, oricât de spectaculos sună, vine la pachet cu un trecut greu.
Același om care știe să ucidă cu sânge rece ajunge să-și petreacă zilele având grijă de câțiva copii. Iar asta nu e deloc o întâmplare.
Copiii care poartă pe umeri o misiune prea mare pentru vârsta lor
În centrul poveștii se află Mihai, un băiat de 13 ani, și prietenii lui. La prima vedere sunt „copiii de vizavi”, cei pe lângă care ai putea trece pe stradă fără să bănuiești că au vreo legătură cu portalurile, monștrii și armele magice. Doar că lumea lor se fisurează într-o zi, într-o localitate de lângă Cluj, printre ruinele unei fabrici abandonate, gropi misterioase și povești cu polițiști dispăruți.
De acolo înainte, totul se schimbă. Mihai descoperă că este reîncarnarea unui rege vechi, iar prietenii lui devin, fără să aibă prea mult timp să se gândească, o echipă care trebuie să recupereze arme mitice, să înțeleagă profeții și să înfrunte un rău care se întinde peste mai multe dimensiuni.
Au umor, fac glume copilărești, se mai supără, se mai contrazic, exact ca niște adolescenți normali. Dar pe umerii lor apasă o responsabilitate care, în mod normal, ar fi pusă pe umerii unor adulți foarte bine antrenați.
Aici devine evident cât de mult au nevoie de cineva ca Coamă de Leu. Nu de un adult sever, care să le spună că „nu se face așa”, ci de un partener de drum. De cineva care știe să negocieze cu poliția, să conducă mașini în condiții discutabile, să scoată resurse și informații de prin colțuri de lume în care un copil n-ar avea nicio șansă să ajungă singur.
Păzitorii regelui și rolul nevăzut al lui Coamă de Leu
Pe parcurs, Mihai află că nu este deloc singur și că lumea nu funcționează doar pe principiul norocului. Există niște oameni, un fel de „păzitori”, care au avut viziuni cu mult înainte ca el să se nască și și-au pus viața pe pauză ca să-l protejeze. Bătrânul Marcus, polițistul Petre, Coamă de Leu și alții formează un cerc discret de adulți care știu mult mai multe decât lasă să se vadă.
Coamă de Leu nu apare, așadar, ca un personaj exotic strecurat în poveste doar pentru culoare. El are un rol precis: este unul dintre gardienii regelui reîncarnat. Nu este doar omul cu mașina, este cel care citește dintr-o privire o situație, care simte pericolul cu o secundă înainte și care știe cu cine să vorbească în lumea asta complicată, ca să deschidă o ușă sau să stingă un conflict.
Cartea lasă să se înțeleagă că destinul nu este o noțiune vagă, frumoasă, de pus în citate motivaționale, ci ceva foarte concret. Există oameni în vârstă, cu experiență, care acceptă să stea în umbră, să vegheze, să se pregătească pentru momentul în care copiii vor avea nevoie de ei. Coamă de Leu este unul dintre acești oameni. Asta este prima explicație pentru prezența lui: nu întâmplare, ci misiune.
„Eu nu sunt ca ceilalți”: felina care a schimbat tabăra
Într-un dialog plin de mică ironie, bătrânul Marcus îl numește pe Coamă de Leu „felină”, lăsând să se vadă legătura lui cu lumea oamenilor-pisică, considerați la început adversari redutabili. Replica lui, „Eu nu sunt ca ceilalți”, pare aruncată în treacăt, dar apasă un buton sensibil. Dintr-o dată, nu mai ai doar un agent secret simpatic, ci un dezertor din tabăra dușmană.
Faptul că a fost cel mai bun asasin din a doua dimensiune și că acum își riscă viața pentru a proteja copii spune mult despre drumul lui interior. Îți dai seama că trecutul lui este plin de violență, de ordine executate fără prea multe întrebări, de ținte bifate și uitate. Iar acum, același om folosește aceleași abilități pentru a opri răul, nu pentru a-l pune în mișcare.
Nu ni se prezintă un inventar detaliat al păcatelor lui, dar micile tachinări, felul în care magicianul El Stefano îi amintește cine a fost, felul în care uneori Coamă de Leu tace exact când te-ai aștepta să dea o replică, toate sugerează un om care încearcă să repare ceva.
Copiii devin pentru el nu doar o sarcină de serviciu, ci o șansă reală de a fi altceva decât „felina” de odinioară.
De la glume aruncate la sacrificiu adevărat
La suprafață, relația lui cu Mihai, Dan, Heather și ceilalți e construită din replici ironice, mici provocări și glume nepotrivite spuse exact când tensiunea urcă. Conduce ca un nebun, dar în felul acela de nebun calculat, care știe mereu cât poate forța o curba.
Apare cu dubița fix când totul pare pierdut, se ia la harță cu vrăjitori, își bate joc de propria imagine de agent secret, însă, în momentele cheie, este cel care se aruncă primul în fața pericolului.
Dincolo de scenă, de replici, sunt gesturile mici. Grija pentru Shen când băiatul este rănit. Faptul că se ocupă să-i cazeze, să găsească hoteluri, să negocieze cu oameni care altfel nu i-ar băga în seamă. Este adultul care știe să meargă cu un pas în fața lor și, în același timp, să nu le ia sentimentul că ei sunt eroii.
Treptat, îți dai seama că motivul pentru care rămâne lângă ei nu este doar misiunea. Îi plac. Îi acceptă cu tot cu glumele uneori stupide, cu momentele de frică, cu încăpățânările lor. Nu se poziționează deasupra, nu le vorbește „de sus”, ci mai degrabă ca un frate mai mare care a trăit niște vieți în plus și știe ce preț are curajul.
Agentul secret cu legitimație oficială și suflet de hippie
Unul dintre momentele cele mai savuroase cu Coamă de Leu este acela în care scoate din buzunar o hârtie semnată de premierul Franței. După o discuție „mai aparte”, a ajuns să fie agenul lor secret, cu libertatea de a face aproape orice pe teritoriul țării. Povestea e spusă cu umor și un dram de fanfaronadă, nu e foarte clar cât e adevăr și cât e legendă, dar exact asta o face să pară credibilă, în logica cărții.
Cu această legitimație neoficial-oficială, cu farmecul lui și cu o doză serioasă de tupeu, Coamă de Leu deschide uși care altfel ar rămâne bine închise. Organizează aterizări de urgență, găsește zboruri spre China, intră în discuții cu paznici, polițiști, oameni în costum. Copiii singuri, fără el, ar fi blocați la primul ghișeu.
În același timp, stilul lui rămâne foarte departe de imaginea clasică a agentului. Nu e rece, nu e cinic, nu-și privește „protejatii” ca pe niște dosare de securitate. Este cald, ironic, schimbător, uneori impulsiv. E nebun să treacă cu mașina printr-un zid ca să ajungă la o groapă magică, dar este exact genul de nebunie de care ai nevoie când te lupți cu vrăjitori, demoni și zombi.
De ce se alătură, în fond, copiilor?
Dacă aduni toate aparițiile lui Coamă de Leu, se vede destul de clar că decizia lui de a sta lângă copii se sprijină pe mai multe straturi. La început, este misiunea. Face parte dintr-un grup de paznici care au înțeles, din viziuni, că lumea are nevoie de acești copii și că ei trebuie protejați cu orice preț. Din perspectiva asta, alăturarea lui este un contract, o responsabilitate asumată.
Apoi intervine dimensiunea personală. Un fost asasin nu scapă ușor de trecutul său. Chiar dacă nu își analizează la nesfârșit vinovățiile, felul în care reacționează lasă să se vadă că are nevoie de această nouă identitate. Alături de copii, își poate folosi forța într-o direcție complet diferită. Nu mai doboară ținte, ci monștri. Nu mai execută ordine, ci alege singur în favoarea cui luptă.
În cele din urmă, este legătura afectivă. Dincolo de profeții, de chei magice și arme legendare, între el și copii se construiește ceva foarte apropiat de o familie improvizată. Se ceartă, se tachinează, se protejează unul pe altul. Când cineva e rănit sau răpit, reacția lui nu mai are nimic din răceala unui profesionist. Se înfurie, se neliniștește, riscă mai mult decât ar fi prudent pentru un agent.
Poate că aici e și răspunsul simplu, după ce treci de toate explicațiile complicate. Se alătură copiilor pentru că vrea să fie de partea lor. Pentru că, la un moment dat, își dă seama că aparține acestei echipe de puști încăpățânați, curajoși, enervanți uneori, dar sinceri. Ei sunt ai lui, iar el este al lor. Iar un agent secret hipiot, odată ce se hotărăște ce tabără își alege, nu mai schimbă cursul așa ușor.
Cum îl văd cititorii mari și mici pe Coamă de Leu?
Pentru copiii care citesc, Coamă de Leu este probabil exact genul de adult pe care l-ar vrea în preajmă. Nu este perfect, nu este scorțos și nu le dă lecții de morală la fiecare pas. Știe glumele lor, știe ce înseamnă să conduci tare, vorbește pe limba lor și, totuși, atunci când trebuie, ia decizii grele în locul lor.
Pentru un cititor adult, personajul capătă o nuanță în plus. Îți arată că nu e niciodată prea târziu să schimbi tabăra, să transformi vina în protecție, să iei un trecut murdar și să-l prefaci într-o promisiune pentru viitorul altcuiva. Îți arată că poți să fii responsabil fără să devii morocănos, că poți să fii protector fără să sufoci, că poți să te implici fără să furi lumina din fața copiilor.
Într-un fel, Coamă de Leu le dă curaj și părinților care citesc cartea alături de cei mici. Le amintește că nu trebuie să știe mereu toate răspunsurile. Câteodată e suficient să fii acolo, să ții bine de volan, să treci prin furtună și să reușești, totuși, să spui o glumă decentă la semafor.
De ce merită să descoperi povestea lui Coamă de Leu?
Romanul „Drumul catre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan îmbină aventura, umorul și emoția într-un fel în care îți vine greu să lași cartea din mână. Lumea în care copiii au puteri, iar adulții trebuie să învețe să țină pasul cu ei, se deschide pornind de la o fabrică abandonată de lângă Cluj și ajunge până în China, Brazilia sau Irlanda, prin portaluri și dimensiuni în care logica obișnuită nu mai are mare lucru de spus.
Fiecare capitol adaugă o piesă la puzzle, iar Coamă de Leu apare din nou și din nou ca o busolă dezordonată, dar surprinzător de precisă. De multe ori ai senzația că totul se prăbușește, dar undeva, la marginea scenei, vezi silueta lui, gata să apară cu o idee imposibilă care, cumva, funcționează.
Cartea poate fi achiziționată ușor online, atât de pe Carturesti.ro, cât și de pe Libris.ro. E genul de roman pe care îl poți citi seara, pe canapea, și pe care apoi să îl pasezi mai departe copilului, sau invers: să ți-l pună el în brațe, entuziasmat, și să-ți zică „citește și tu partea cu Coamă de Leu, o să-ți placă”.
Casetă editorială
Romanul „Drumul către o altă dimensiune”, scris de Mihai Dan Bradu și publicat la editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca, deschide seria „Călătorie spre început” și propune un fantasy de aventuri pentru copii și adolescenți, plin de umor, portaluri și personaje memorabile, printre care se numără și agentul secret hipiot Coamă de Leu.
Volumul se adresează în special copiilor de aproximativ 10–14 ani, dar prinde foarte bine și la adulții care gustă literatura pentru tineri și le place să citească în ritmul lor. Poate fi comandat online în format tipărit, cu livrare acasă, atât de pe Carturesti.ro, cât și de pe Libris.ro, astfel încât să ajungă rapid pe noptieră, gata de o nouă aventură.